Poezie creştină
753

Anotimpurile tatei…

Necruțător și fără milă trece timpul: Din ochii tatei, iar, a șters culoare. În iriși l-a plouat cu anotimpuri, Albastrul, contopindu-il cu sare… L-a tot purtat cândva, în primăvară, Copil, ce surâdea prin iarba moale, Și s-au ascuns în zâmbet pe vecie, Acele păpădii și-acela soare… Apoi veni o vară cu jăratec, Când inima în […]

Poezie creştină
1786

Ajută-mă Iisuse, să trec al greutății prag

Din înaltul cerului, trimite-mi Doamne, mâna Ta cea tare, Că-s înconjurat în valuri și mă clatin rău pe mare. Când îngenunchez, Stăpâne, și ca să mă rog aș vrea Vin ispitele alături și mă-ncurcă-n mintea mea. Dar vino, Doamne, lângă mine, Când eu Te chem cu atâta drag, Ajută-mă, o, Iisuse, să trec al greutății […]

Poezie creştină
9005

„Vei trăi și vei vedea ce însemnătate mare a avut măicuța ta”

Dacă ai ști ce-nseamnă mama, zic așa, în gândul meu, N-ai striga în fața mamei, să-ntristezi pe Dumnezeu.  Dacă ai ști ce-nseamnă mama și însemnătatea ei A-i iubi-o făr’ de seamăn; n-ai urma pe cei mișei. Dacă ai ști ce-nseamnă mama, sufletul i l-ai simți, I-ai vorbi cu voce blândă, iară gândul i l-ai ști. […]

Poezie creştină
2984

Dacă ne batem chiar şi pentru agheazmă…

Odată, în timp ce ținea o predică despre răbdare, un preot care venise de curând la o parohie dădu credincioșilor un exemplu: ,,Îmi aduc aminte că într-o zi, de praznicul Bobotezei, venise multă lume la biserică. Se făcuse o coadă mare la agheasmă. Eu am încercat să îi rog pe credincioși să nu se înghesuie, […]

Poezie creştină
828

Eminescu, mereu surprinzător

Sărbători după sfinte sărbători. Încă de pe băncile școlii am memorat ziua de 15 ianuarie drept aniversarea lui Eminescu. Așadar, mijlocul lui ghenar ne oferă o sărbătoare a culturii, a simțirii românești, când, în fiece an, ne amintim de poetul nepereche. Convențional, îi serbăm acum ziua de naștere, deși el știa că nu a venit […]

Poezie creştină
655

Rugăciune

Doamne, încă să nu-mi dai Frumuseţile din rai Şi încă nu-mi dărui Ale slavei bucurii. Nu mă-ndemn încă să-ţi cer Fericirile din cer, Până când prin lume-Ţi duci Tu, povara Sfintei Cruci. Până când însângerat Şi lovit şi înspinat, Treci pe calea cu dureri, Fericire cum să-Ţi cer? Dă-mi, Stăpâne, Crucea Ta Şi mă-nvaţă-a o […]

Poezie creştină
726

Nerușinarea

Se-așterne noaptea hâdă peste lume  Nerușinarea nu mai are nume,  Păcate grele sunt luate drept virtuți Și suflete se vând pe bani mărunți… Credința este azi batjocorită, Iar depravarea e sărbătorită, Scălămbăiala-i socotită artă Și pacea e considerată ceartă… Ni se impune o altă eră Unde pierzarea e prosperă, Bezna se arată a fi lumină, […]

Poezie creştină
926

Bătrânețe

Aș vrea ca să mă ierți copile Că n-am să-ți las în urma mea palate, Am fost sarac dar te-am crescut pe tine, Nu am știut că într-o zi vei fii departe. Nu dragul meu copil, eu n-am furat Și n-am averi să-ți las ca moștenire, N-aș vrea să-ți spun cât am avut de îndurat, […]

Poezie creştină
715

Omul – prada rătacirii

Omule tu , prada rătăcirii, Caută în interiorul inimii, Esența vieții pământești, Ce-mbracă hainele dumnezeiești. Viață veșnică ți s-a dat, Întruchipată-n Dumnezeu adevărat, Care prin El Mântuitorul ne-a trimis Și tot prin El așa ne-a zis: „Eu sînt CALEA, ADEVĂRUL și VIAȚA!” „CALEA, pe care trebuie s- o urmezi„” „ADEVĂRUL, în care trebuie să crezi” […]

Poezie creştină
725

,,Omagiu Fecioriei”

Mai fină ca zăpada, mai dulce decît mierea, Mai păstrată ca comoara, Mai de preț decît averea ! E ca un nor albastru, străveziu Ce cerul sufletului tău, Îl adapă mereu Cu mană cerească, Din mînă dumnezeiască, Și crește gîndul tău, auriu ! Cînd îți înalți fruntea, Dumnezeu te-ascultă, Te simți împărăteasa curatului tău trup, […]