Actualitate

Case uitate

3317

Cu ochii în soare, cu fețele trase,

Prin geamuri crăpate lumină strecoară

Sărmanele, tristele, vechile case,

Își macină veacul în mijloc de țară...

 

Cu prispe lăsate, cu brâiele șterse,

Și treptele arse de doruri în soare,

Culeg asfințitul din zile alese      

Și-adună balade cu flori de cicoare.

 

Cu frunți necăjite, brăzdate de riduri,

Sorb lacrimi de ploaie obrajii de lut,

Iar varul cel vrednic se șterge din gânduri,

Și pleaca cu apa departe-n trecut...

 

Cu porți aplecate, de stâlpi rezemate,

Legate în lanțuri deja-mbătrânite,

Petrec anotimpul în singurătate,

Cu lacăte vechi, de rugină smerite...

 

Cu drag, uneori mai primesc mângâiere

Când viața renaște în cuiburi din streșini...

Doar ele nu uită, se-ntorc... rândunele,

Acasă-n ograda cu ramuri de cetini...

Diana Sava Daranuța

29.06.2017

 

 


Articolul Precedent
Articolul Următor
Articole Asemănătoare
12372

Când soția nu face nimic…

Într-o zi, soțul vine acasă de la serviciu și nu poate băga mașina în garaj, deoarece pe aleea spre garaj erau trântite bicicletele copiilor. Dă să bage bicicletele în garaj și găsește jeep-ul soției deschis și câinele plin de noroi întins pe bancheta din spate. Nedumerit, intră în curtea interioară, unde vede copiii într-o baltă […]

Articole postate de același autor
200

Munca în zi de sărbătoare atrage sărăcia în viața omului

Erau doi cizmari. Unul avea copii mulţi, femeie, tată şi mamă şi mergea la biserică în fiecare Duminică. Şi toate îi mergeau bine. Celălalt nu mergea la biserică, ci lucra şi Duminica, şi nu putea să se conducă nici pe sine. De aceea, invidiindu-l pe fratele său care îi era nesuferit, i-a zis cu mânie: […]