Dacă dorești să vezi rezultatele rugăciunii, înseamnă că te îndoiești de ele

109

– Dacă cineva va aștepta să vadă rezultatul rugăciunii sale, el nicicând nu le va vedea, pentru că însăși începutul rugăciunii – este greșit. Eu nu mă rog pentru a vedea un anume rod sau rezultat. Mă rog să-mi fie iertare păcatele, mă rog pentru ca Dumnezeu să mă miluiască.

Dumnezeu ne dă Trupul și Sângele Său, ne iartă păcatele noastre, prin Biserică ne oferă harul Duhului Sfânt. Prin urmare pentru noi este suficient să cerem cu smerenie și simplitate mila lui Dumnzeu. Persoana smerită are încredere în Dumnezeu și nu se îndoieste de faptul că îl aude Dumnezeu sau nu. Dacă dorești să vezi rezultatele rugăciunii, înseamnă că deja te îndoiești de ele. Și dearece Dumnezeu nu vrea să ne rănească prin propria noastră mândrie, el ascunde roadele rugăciunilor noastre. Este posibil ca El ni le va dezvălui atunci când ne vom smeri, când ne vom putea bucura de roadele rugăciunii, chiar și fără să ne dăm seama.

Un stareț i-a spus unui călugăr, care mereu vroia să-și vadă roadele rugăciunlor: „Ești asemenea unui om care a plantat o sămânța în pământ și în fiecare zi o dezgroapă să vadă dacă a încolțit. Lasă sămânța în pământ, ud-o, ai grijă de ea, și ea neapărat va da roade.”

Mitropolitul Athanasie de Limassol

sursa pravoslavie.ru

traducere și adaptare Natalia Lozan

 


Articole Asemănătoare
15038

Păcatele care răpesc energia genetică

Va recomandam cateva cuvinte ale parintelui Arsenie Boca, despre păcatele prin care, inca din copilarie, se tâlhăreşte (se cheltuieşte iraţional) energia genetică, provocand astfel spre maturitate efecte regretabile: „De pe la 5- 6 ani apar jocurile cu împunsături necurate de-a mirele cu mireasa cu sora-verişoara, încurajate iresponsabil chiar de părinţii copiilor. A doua perioadă începe […]

Articole postate de același autor
9101

Unde eşti, Doamne?

Icoana nu poate lipsi din viaţa creștinului, este o mărturisire a credinței în Dumnezeu. Doar că de multe ori le adunăm fără nici un rost, lipsindu-le de cinstea şi evlavia cuvenitită. Nu cantitatea icoanelor procurate ne apropie de Dumnezeu şi sfinţii Săi, ci dragostea pe care le-o arătăm. Acest adevăr vine să-l susţină şi următoarea […]