De la naştere la moarte…

1453

Dimineață până seara e o viață de trăit,
E un zâmbet și-o durere, într-un suflet rătăcit.
E plăcere, supărare, frică mare de cel rău
Și mai rar ne este fică de Alesul Dumnezeu.
Egoiști și răi de fire, oameni cruzi, răciți, hapsâni,
Oaspeți pe această lume, ce se fac pe rând stăpâni.
Se fac domni, dictează multe, ne fac legi și se impun...
Mamele își lasă pruncii la o margine de drum...
Discotecile și baruri, asta frecventează toți
Și pe ore exploadează pușcăriile de hoți.
Și pe oră care trece tot mai mulți devin atei
Fetele se vând pe stradă pentr-a face câțiva lei...
Stau bătrânii lângă poartă poate vine cineva
Să-i întrebe cum le merge, dacă au mâncat ceva...
Însă cine să-i ajute, dacă nimeni azi nu poate?
Toți au, practic, să-și achite mercedesele în rate!
Dacă banii se teremină este criză, e reflux
Și se plâng de sărăcie lângă casa cea de lux...

Astăzi toți de rând aspiră să cuprindă infinitul,
Iar cumva pe n-așteptate se ivește asfințitul.
Și atunci din planuri mari și din tot ce-ți aparține
Nici nu reușești să dai și nici nu le iei cu tine.
Poate recunoști în sine că ajungi să fii învins,
Dar în clipele acestea soarele deja e stins...
Și ai vrea să schimbi mai multe, să ajuți oameni saraci,
Și-ai vrea Domnul să te scoată din posesie la draci!
Dac-ai mai avea o zi ai sfinți în juru-ți locul,
Dar deja este târziu și încet te-astupă focul...

Te rog, Doamne, mă susține, pân atunci cum s-ar cădea
Și mă-nvață cu dorință să ascult porunca Ta!
Să trăiesc prin bunătate, să fac lucruri fără preț
Ca să poți să-mi ieși în cale la apusul scurtei vieți.
Sper să pot întoarce foaia și că încă nu-i târziu
Să mă regăsesc pe mine, cea ce Tu aștepți să fiu,
Să mă tem de ce m-așteaptă, cum să fie să explic
Cum făcut-am fapte rele sau nu am facut nimic...
De ce-am râs fără oprire, oare ce m-a amuzat
Când săracul suferise, înjosit de cel bogat...
Mama când plângea bolnavă și cu suflet necăjit
Mai mereu eram cu treabă... mai deloc nu am venit,
Că în floarea tinereții, în frumoșii vieții ani
Eram toată numai joburi pentru faimă, pentru bani,
Căutam să demonstrez că le-aș face mai pe toate
Și priveam în jur distant, dar zicându-i demnitate,
Că urgia mă-nvrăjbea și chiar îmi venea rușine
Să stau cu oricare „prost”, un „deștept” așa ca mine...

Stau acum și mă gândesc că apusul nu-i departe
E-o amiază, mai puțin, de la naștere la moarte...


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
1785

Există un păcat mai mare decât acela de a omorî un înger?

Obosită de petreceri, femeia uşoară coboară din pat şi se aşează în faţa oglinzii. Avea părul încâlcit şi ochii obosiţi de nesomn. O clipă avu impresia că e urâtă, dar mâna i se duse involuntar după cutia cu farduri şi, cu mişcări lenoase, dar precise, prinse a se găti… Îşi netezi ridurile, îşi ascunse vârsta. […]

Articole postate de același autor
3108

Care este rânduiala de înfrânare (curăţie) şi trăire conjugală a soţilor?

– Care este rânduiala de înfrânare (curăţie) şi trăire conjugală a soţilor? – Biserica nu a fixat soţilor un program de convieţuire, căci nu poate intra în amănuntele zilnice. Ci, a lăsat totul la ştiinţa lor şi la posibilitatea de a se iconomisi unul pe altul, potrivit cu natura, cu mijloacele şi cu idealul fiecăruia. […]