Poezie creştină
376

Liturghia cosmică

Liturghia cosmică străbate Cerul gurii noastre, negru de păcate… Clopote răsună, alungând năluci, Care-n minți slăbite stau pe la răscruci… Scară de tămâie către nori se-nalță Și pe ea coboară-n suflete speranță… Darurile Sfinte își fac loc prin lume Revărsându-și Harul peste cei din hume… Cerul și Pământul se unesc în taină, Aducând iubirea pe […]

Poezie creştină
791

De ce-ai dat, Doamne?!

De ce-ai dat, Doamne?! (Lui Ozea Rusu) Copiii leşină, nu-i bine, Şi moarte picură din nori. Şi chiar izvorului îi vine Un fel de greaţă uneori. Atâtea vorbe şi minciuni, Atâtea seci promisiuni!   De ce-ai dat, Doamne, grai la om, Iar nu la floare şi la pom?! A prins a înălbi, Precum ninsorile, Şi […]

Poezie creştină
1071

Grigore Vieru, trimisul lui Dumnezeu

“Iartă-mă, Doamne, nu pot întoarce şi celălalt obraz. Îl întorc numai dacă mă loveşti Tu!” Grigore Vieru   Grigore Vieru, un uriaş poet al neamului românesc, a venit în literatură, aşa cum mărturiseşte, din singurătate şi din suferinţă, din golgota Basarabiei şi a Limbii Române. Vorbind despre începuturile sale poetice mărturisea: „Din păcate nu vin […]

Poezie creştină
684

Colindele – teologia Bisericii în cuvinte simple

Cu toții ne amintim cu drag, în pragul sărbătorilor prilejuite de Nașterea Domnului, de vremea copilăriei. Momentele în care, de mână cu bunica ori cu părinții, mergeam la colindat sunt parte din ființa noastră și nu pot fi șterse din memorie. Două strofe cântate din două respirații, încununate de „La anul și la mulți ani!”, […]

Poezie creştină
2302

Tu ești crucea mea, femeie…

Tu ești crucea mea, femeie, Și te duc cu drag mereu, Mulțumindu-I pentru tine Zi de zi lui Dumnezeu. Tu ești crucea mea, femeie, Și sunt tare bucuros Să te duc pe drumul vieții Din voința lui Hristos. Tu ești crucea mea, femeie, Și-s de-a dreptul onorat Că din toți bărbații, Domnul Tocmai mie mi […]

Poezie creştină
1170

Familia – în prag de Rai

Cu gust de rai dumnezeiesc, Cules din Crucea mîntuirii, Cu iz de dar împărătesc, Urcăm pe scara dulce-a familiei!   Iertarea e mai scumpă ca iubirea, Iar dragostea mai dulce ca răbdarea, Cumpătarea mai de preț decît mînia, Și pacea mai bogată ca-mpăcarea!   Numai înțelepciunea găsește pentru fiecare loc, Și soțului, soției și copiilor, […]

Poezie creştină
1653

Mănăstirea (fragment de poem)

Îmi amintesc ca de un vis acum În care depărtarea mă îmbie De-asupra Surucenilor, pe-un drum Înalt ca o intrare-n veșnicie.   Cine urmează drumul pietruit Și nu se lasă dus de văz aiurea Descoperă în calea sa un schit, O mănăstire sprijinind pădurea.   Locașul sfânt, ca un peisaj dosit, Între un deal bătrân […]

Poezie creştină
1929

Nu-i fă copilului palate…

Nu-i fă copilului palate De vrei să-l ştii în împlinire, Învaţă-l despre simplitate, Despre credinţă şi iubire. Ajută-l să-şi priceapă rostul, Trăirea limpede să-şi facă, Să înţeleagă bine costul Plătit de-o inimă săracă. Îndeamnă-l milostiv să crească, Ca bucuria să-şi împartă, În bunătate creştinească, Cu cel ce-a fost lovit de soartă. De mic deprinde-l să […]

Poezie creştină
1266

Maica Domnului – scara îndurării, scara milei şi-a iertării

Maica Domnului Hristos Scară cerească a fost Scară tainică gândită Lui Iacov descoperită. Scară vie, minunată, Scara Domnului Preaînaltă, Scara cea înţelegătoare, Scara veşnicului Soare. Care la noi a venit Pe toate le-a încălzit Pe toate le-a luminat Şi lumina le-a chemat. El prin tine a venit Noi prin tine ne-am suit Căci pe firea […]

Poezie creştină
1368

Trăiește-ți viața cu recunoștință

Să-I mulțumim lui Dumnezeu că este bun și îndurat, Și câte noi cerând la El, ne-a ascultat și ni le-a dat. Prezența Lui e peste tot; ne vede și ne-aude. Cerșind la bunătatea Lui, ne dă cu mult mai multe. Ne vede gânditori de ziua următoare și ne întrebăm: Cum va mai fi? El pune […]