Poezie creştină
309

Unde să te-ascund, copile, de năpasta acestei lumi…?

Unde să te-ascund copile, de năpasta acestei lumi, De primejdii, și de boală, și de oamenii nebuni? Unde este locu-acela, care te-ar feri mereu? Am să te așez prin rugă, la pieptul lui Dumnezeu! Te-am luat cu braț nevrednic, să te-așez cu gând pios, Pentru tot restul vieții, lângă sânul lui Hristos! Maica sfântă-ți steie […]

Poezie creştină
176

Cugetări – versuri ale Sfântului Ioan Iacob de la Neamț

Precum încet se trece Făclia de la sfeșnic Așa se trece viaţa Și vine somnul veșnic.   Să cugetăm adesea La tainele ieșirii Să scăpăm de frică În ceasul despărţirii.   Să pomenim cu lacrămi Pe cei ce-au răposat Căci pentru noi se roagă Și ei neîncetat.   Nădejdea să ne fie La Cel fără […]

Poezie creştină
873

Doamne, dă-mi aceste daruri!

Doamne, dă-mi, Te rog, răbdare Cu toți oamenii în viață, Să-l suport pe fiecare Fără ură, fără greață. Când vreo vorbă sau vreo faptă Poate nu-mi vor fi pe plac, Să mă rog și eu: „Părinte, Iartă-i, că nu știu ce fac!” Doamne, dă să-mi văd căderea, Starea jalnică a vieții, Dă-mi în inimă durerea […]

Poezie creştină
283

O, Maică Preacurată și pururea Fecioară, Marie!

Rugăciune de Mihai Eminescu Crăiasă alegându-te, Îngenunchem rugându-te, Înalță-ne, ne mântuie Din valul ce ne bântuie: Fii scut de întărire Și zid de mântuire, Privirea-ți adorată Asupră-ne coboară, O, maică prea curată, Și pururea fecioară, Marie! Noi, ce din mila sfântului Umbră facem pământului, Rugămu-ne-ndurărilor, Luceafărului mărilor; Ascultă-a noastre plângeri, Regină peste îngeri, Din neguri […]

Poezie creştină
687

Mamă, chipul tău să fie luminat de bucurie!

Mi-ai cântat cu glas de lacrimi, legănându-mă alene, alinându-mi cu-al tău cântec lacrima ivită-n gene. Și mi-ai plâns, înfiorată, cântecele duioșiei, de-ai trezit în al meu suflet, cald, fiorul armoniei.   Mi-ai citit în ceasuri sfinte din Cazanii și Scriptură, a lui Dumnezeu iubire ele-n inima-mi crescură. În singurătatea serii, luminat de raza lunii, m-ai […]

Poezie creştină
580

„Rugăciune”, de Octavian Goga

Rătăcitor, cu ochii tulburi, Cu trupul istovit de cale, Eu cad neputincios, Stăpâne, În fața strălucirii Tale. În drum mi se desfac prăpăstii, Și-n negură se-mbracă zarea. Eu în genunchi spre Tine caut: Părinte, orânduie-mi cărarea!   În pieptul zbuciumat de doruri Eu simt ispitele cum sapă, Cum vor să-mi tulbure izvorul Din care sufletul […]

Poezie creştină
527

„Doamne, nu sunt vrednic…!”, de Traian Dorz

Doamne, nu sunt vrednic să-mi înalț spre Tine ochii ce-au sclipire încă spre ispite, mâinile ce-au încă urme de rușine, buzele ce-au încă vorbe nesfințite… Doamne, nu sunt vrednic să-Ți dezleg cureaua încălțării Tale când îmi vii în casă, peste-a tale glezne albe cum e neaua lacrimile mele urme negre lasă. Doamne, nu sunt vrednic […]

Poezie creştină
540

Trăim o viață, dar responsabilitatea e cât pentru șapte!

O, om!… ce mari răspunderi ai de tot ce faci pe lume! De tot ce spui, în scris sau grai, de pilda ce la alții-o dai, căci ea mereu, spre iad sau Rai, pe mulți o să-i îndrume!   Ce grijă trebuie să pui în viața ta, în toată, căci gândul care-l scrii sau spui […]

Poezie creştină
1049

Numără-mă printre ai Tăi

Mulțumesc, Doamne, pentru rană, căci prin ea va pătrunde într-o zi lumina. Dă-mi, Doamne, smerenie când inima mea se înalță spre deșertăciune. Sădește gândul bun, ca nu cumva să stărui în rea cugetare. Dă-mi, Doamne, luciditate când pașii mei o iau pripit pe cărările ce duc spre întunericul cel mai de dinafară. Nu mă pierde, […]

Poezie creştină
362

Un prilej neașteptat

Virusul de mătrăgună Vine ca un ienicer – Să prefacă în minciună Adevărul Sfânt din Cer.   Vine Dragostea s-o strice Și Credința cea din noi, Ca urgia să ridice Spre biserici mult noroi.   Urzit de satanici ciume, Trece ca năprasnic vânt – Să cuprindă-ntreaga lume, S-o doboare la pământ.   S-o prindă nepregătită, […]