Poezie creştină
105

„Rugăciune”, de Octavian Goga

Rătăcitor, cu ochii tulburi, Cu trupul istovit de cale, Eu cad neputincios, Stăpâne, În fața strălucirii Tale. În drum mi se desfac prăpăstii, Și-n negură se-mbracă zarea. Eu în genunchi spre Tine caut: Părinte, orânduie-mi cărarea!   În pieptul zbuciumat de doruri Eu simt ispitele cum sapă, Cum vor să-mi tulbure izvorul Din care sufletul […]

Poezie creştină
242

„Doamne, nu sunt vrednic…!”, de Traian Dorz

Doamne, nu sunt vrednic să-mi înalț spre Tine ochii ce-au sclipire încă spre ispite, mâinile ce-au încă urme de rușine, buzele ce-au încă vorbe nesfințite… Doamne, nu sunt vrednic să-Ți dezleg cureaua încălțării Tale când îmi vii în casă, peste-a tale glezne albe cum e neaua lacrimile mele urme negre lasă. Doamne, nu sunt vrednic […]

Poezie creştină
277

Trăim o viață, dar responsabilitatea e cât pentru șapte!

O, om!… ce mari răspunderi ai de tot ce faci pe lume! De tot ce spui, în scris sau grai, de pilda ce la alții-o dai, căci ea mereu, spre iad sau Rai, pe mulți o să-i îndrume!   Ce grijă trebuie să pui în viața ta, în toată, căci gândul care-l scrii sau spui […]

Poezie creştină
782

Numără-mă printre ai Tăi

Mulțumesc, Doamne, pentru rană, căci prin ea va pătrunde într-o zi lumina. Dă-mi, Doamne, smerenie când inima mea se înalță spre deșertăciune. Sădește gândul bun, ca nu cumva să stărui în rea cugetare. Dă-mi, Doamne, luciditate când pașii mei o iau pripit pe cărările ce duc spre întunericul cel mai de dinafară. Nu mă pierde, […]

Poezie creştină
180

Un prilej neașteptat

Virusul de mătrăgună Vine ca un ienicer – Să prefacă în minciună Adevărul Sfânt din Cer.   Vine Dragostea s-o strice Și Credința cea din noi, Ca urgia să ridice Spre biserici mult noroi.   Urzit de satanici ciume, Trece ca năprasnic vânt – Să cuprindă-ntreaga lume, S-o doboare la pământ.   S-o prindă nepregătită, […]

Poezie creştină
250

Hristos a Înviat! (Moștenire)

Ne-ai dăruit cununa cea divină În loc de spinii ascuțiți ce i-ai purtat Și pentru noi ai plâns în cea grădină, C-au înflorit și spinii în lumină, Slăvindu-te: „Hristos a înviat”!   Din trupul tău făcut-ai miez de pâine, Tu, legământ biruitor peste păcat! Din Crucea Sfântă – drum spre veșnicie, Și armă, și fereastră […]

Poezie creştină
253

Ștergarul

• Şi nu uitaţi: pe cale, orice lucrare-i bună; dar cine ia ştergarul, acela ia cunună! • ”Ștergarul„ de Costache Ioanid, poezia pe care o recit de 2 ani în ajunul Învierii Domnului. De această dată, am simțit-o mai mult ca nicicând. La început mă gândeam că e ștergarul pe care nu-l mai vrea nimeni […]

Poezie creştină
403

„Niște bătrâni”

Cum să nu vină oare peste noi Necaz și molimă – „divină comedie”, Când ne-am semnat sentința spre infern, Spunând că bătrânețea-i – maladie?   Și-n timp ce-nnebuniți de disperări, Tot stăruim în rugăciuni, să fie bine, Bătrânii îi uităm și-i renegăm, Iar ei în liniște ne-așteaptă și…coc pâine…   Cât de puțin ne-a trebuit […]

Poezie creştină
265

Veșnica metamorfoză

(Bocetul fântânilor)   Lacrimi ascunse-n adâncuri Strămoșii aruncă în zare. Ei, răstrigniți sub pământuri Din ele renasc în izvoare.   Și se ridică spre ceruri Ape crescute de luturi, Trecute prin foc și prin geruri De la sfârșit spre-nceputuri.   Și se transformă în iarbă În flori, și în rouă și-n fluturi Frumoasa, divina podoabă, […]

Poezie creştină
371

Iubirea mea

Nu va fi furtună, zbucium, ispită Nu va fi trecere pe sfoară deasupra unui abis Nu va fi zbor de pasăre rănită Nu va fi foc încins Nu va fi dor nemângâiat Nu va fi strigăt în pustiu Nu va fi coșmarul unui vis nevinovat Nu va fi frigul ce omoară mugurul suav Nu va […]