Poezie creştină
705

Doamne, dă-mi aceste daruri!

Doamne, dă-mi, Te rog, răbdare Cu toți oamenii în viață, Să-l suport pe fiecare Fără ură, fără greață. Când vreo vorbă sau vreo faptă Poate nu-mi vor fi pe plac, Să mă rog și eu: „Părinte, Iartă-i, că nu știu ce fac!” Doamne, dă să-mi văd căderea, Starea jalnică a vieții, Dă-mi în inimă durerea […]

Poezie creştină
207

O, Maică Preacurată și pururea Fecioară, Marie!

Rugăciune de Mihai Eminescu Crăiasă alegându-te, Îngenunchem rugându-te, Înalță-ne, ne mântuie Din valul ce ne bântuie: Fii scut de întărire Și zid de mântuire, Privirea-ți adorată Asupră-ne coboară, O, maică prea curată, Și pururea fecioară, Marie! Noi, ce din mila sfântului Umbră facem pământului, Rugămu-ne-ndurărilor, Luceafărului mărilor; Ascultă-a noastre plângeri, Regină peste îngeri, Din neguri […]

Poezie creştină
590

Mamă, chipul tău să fie luminat de bucurie!

Mi-ai cântat cu glas de lacrimi, legănându-mă alene, alinându-mi cu-al tău cântec lacrima ivită-n gene. Și mi-ai plâns, înfiorată, cântecele duioșiei, de-ai trezit în al meu suflet, cald, fiorul armoniei.   Mi-ai citit în ceasuri sfinte din Cazanii și Scriptură, a lui Dumnezeu iubire ele-n inima-mi crescură. În singurătatea serii, luminat de raza lunii, m-ai […]

Poezie creştină
477

„Rugăciune”, de Octavian Goga

Rătăcitor, cu ochii tulburi, Cu trupul istovit de cale, Eu cad neputincios, Stăpâne, În fața strălucirii Tale. În drum mi se desfac prăpăstii, Și-n negură se-mbracă zarea. Eu în genunchi spre Tine caut: Părinte, orânduie-mi cărarea!   În pieptul zbuciumat de doruri Eu simt ispitele cum sapă, Cum vor să-mi tulbure izvorul Din care sufletul […]

Poezie creştină
429

„Doamne, nu sunt vrednic…!”, de Traian Dorz

Doamne, nu sunt vrednic să-mi înalț spre Tine ochii ce-au sclipire încă spre ispite, mâinile ce-au încă urme de rușine, buzele ce-au încă vorbe nesfințite… Doamne, nu sunt vrednic să-Ți dezleg cureaua încălțării Tale când îmi vii în casă, peste-a tale glezne albe cum e neaua lacrimile mele urme negre lasă. Doamne, nu sunt vrednic […]

Poezie creştină
455

Trăim o viață, dar responsabilitatea e cât pentru șapte!

O, om!… ce mari răspunderi ai de tot ce faci pe lume! De tot ce spui, în scris sau grai, de pilda ce la alții-o dai, căci ea mereu, spre iad sau Rai, pe mulți o să-i îndrume!   Ce grijă trebuie să pui în viața ta, în toată, căci gândul care-l scrii sau spui […]

Poezie creştină
959

Numără-mă printre ai Tăi

Mulțumesc, Doamne, pentru rană, căci prin ea va pătrunde într-o zi lumina. Dă-mi, Doamne, smerenie când inima mea se înalță spre deșertăciune. Sădește gândul bun, ca nu cumva să stărui în rea cugetare. Dă-mi, Doamne, luciditate când pașii mei o iau pripit pe cărările ce duc spre întunericul cel mai de dinafară. Nu mă pierde, […]

Poezie creştină
290

Un prilej neașteptat

Virusul de mătrăgună Vine ca un ienicer – Să prefacă în minciună Adevărul Sfânt din Cer.   Vine Dragostea s-o strice Și Credința cea din noi, Ca urgia să ridice Spre biserici mult noroi.   Urzit de satanici ciume, Trece ca năprasnic vânt – Să cuprindă-ntreaga lume, S-o doboare la pământ.   S-o prindă nepregătită, […]

Poezie creştină
381

Hristos a Înviat! (Moștenire)

Ne-ai dăruit cununa cea divină În loc de spinii ascuțiți ce i-ai purtat Și pentru noi ai plâns în cea grădină, C-au înflorit și spinii în lumină, Slăvindu-te: „Hristos a înviat”!   Din trupul tău făcut-ai miez de pâine, Tu, legământ biruitor peste păcat! Din Crucea Sfântă – drum spre veșnicie, Și armă, și fereastră […]

Poezie creştină
354

Ștergarul

• Şi nu uitaţi: pe cale, orice lucrare-i bună; dar cine ia ştergarul, acela ia cunună! • ”Ștergarul„ de Costache Ioanid, poezia pe care o recit de 2 ani în ajunul Învierii Domnului. De această dată, am simțit-o mai mult ca nicicând. La început mă gândeam că e ștergarul pe care nu-l mai vrea nimeni […]