Ai grijă, mamă!

1701

Lacrima pruncului tău care plânge
E culeasă de-un înger
Şi-ţi va fi dată ca hrană,
Ai grijă, mamă!

Gândul tău bun sau rău însoţindu-l,
Bucuria sau mânia ta sfătuindu-l
Ţes pruncului frumoase ori proaste veşminte,
Ai grijă, mamă, ia aminte!

Trufia oarbă şi nestăpânirea,
Dorinţele nesăbuite şi neîngrijirea
Durează pruncului tău, neabătute, pieirea.

Timpul pe care i l-ai pierdut de departe,
Casa în care n-ai luminat ca o candelă-n noapte,
Serile-n care nu i-ai spus rugăciunea de-a rândul
Se surpă peste copilul tău ca mormântul.

Pe ce ai pus temelie crescându-l,
Aceea-i va subţia sau învârtoşa gândul,
Aceea-i va fi lumină sau rană
Ai grijă, mamă!

Ioana Carp


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
2129

O moştenire care nu se pierde

Astfel de lucruri să spunem şi noi copiilor noştri, şi cât trăim, şi când ne apropiem de moarte şi să-i convingem că teama de Dumnezeu este cea mai mare bogăţie şi o moştenire care nu se pierde. Nu bani să le lăsăm, căci banii se pierd, ci respectul faţă de Dumnezeu şi evlavia care rămân […]

Articole postate de același autor
1826

Ghetsimani

Picioarele spălate de plânsul Magdalenii Se frânseră. Sub raza divinei milostenii Iisus căzu în rugă cu faţa-nsângerată Şi greu, în pacea nopţii, rosti cuvântul: „Tată, Îţi simt durerea sfântă şi grija părintească, Mă doare mila caldă ce vrea să mă-nvelească, Mă tulbură iubirea şi jalea de Părinte. Când sângele va curge prinos al jertfei sfinte, […]