Un înger şi prescura pentru Liturghie

3460

Pe durata jumătăţii de veac în care Sfântul Nicolae a liturghisit fără întrerupere (deoarece nu s-a îmbolnăvit niciodată), se mai întâmpla câteodată să nu aibă prescuri. Deşi nu avea, găsea uşor la brutăriile din jur sau îi aduceau creştinii aproape întotdeauna. Aşa că, până la urmă, totdeauna avea prescuri.

Într-o zi, Utrenia avansase binişor, dar prescură nu se găsea nicăieri. A trimis două femei din obştea lui să meargă pe la brutării, pe la văduvele pe care le ştia că întotdeauna aveau pres­curi, s-a uitat atent în dulapurile din Sfântul Altar, dacă nu cumva celălalt preot a lăsat pe undeva vreo pres­cură, dar nimic! După un şir neîntrerupt de Liturghii, să se facă acum întrerupere!... S-a mâhnit până la la­crimi... Când, deodată, îl văd că iese între Sfintele Uşi ţinând o prescură, cu totul proaspătă. Prescura aceas­ta o găsise pe...Sfânta Masă.

Emoţionat de bucurie, ne spuse: „Priviţi, fiilor, ce semn mi-a dat Dumnezeu!”. Toate minunile le numea „semne”. Nu intra în profun­zimea acestor fenomene, ci le considera fireşti ‒ eu nu ştiu cum să caracterizez aşa ceva ‒, şi aceasta deoa­rece avea o credinţă puternică şi mare. Nu le comenta mult, ca să nu se scoată în evidenţă pe sine însuşi. Aşa cum vedem în Vieţile Sfinţilor, că Îngerul Domnului îi slujea pe pustnici în pustie, prin descoperiri şi ajutor mai presus de fire, unele ca acestea le vedem şi la Părintele Nicolae.

Oare un înger nu putea să-l slu­jească şi pe cel ce trăia în lume, dar în afara ei, pe lucrătorul cel curat al Domnului, pe pustnicul pe care nu arareori ziarele îl menţionau prin articole de genul celui intitulat: „Pustnici în Atena”, şi îl lăudau pentru aleasa sa evlavie şi virtute?

Toate sunt cu putinţă celui ce crede!”

Din Monahia Maria, Sfântul Nicolae Planas, ocrotitorul celor căsătoriţi, Editura Evanghelismos, p. 57-58


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
4335

Fă astăzi tot binele pe care-l poți

Dacă vrei să fii gata în ziua cea mai de pe urmă a ta, cheltuieşte câteva zile cu osârdie şi luare aminte, cugetând întru sine ce ai fi vrut să săvârşeşti în ziua ta cea mai de pe urmă, şi acel lucru sileşte-te să-l faci chiar acum. Ai fi vrut să-ţi scrii testamentul? Scrie-l acum! Ai fi vrut să-ţi mărturiseşti duhovnicului tău toate păcatele […]

Articole postate de același autor
6746

Mărturisirea de seară îna­intea lui Dumnezeu

Suntem aşa, indiferenţi: „Eh, Doamne, ajuta-mă. Eh!… Dacă vrei, să mă ajuţi. Dacă nu, nu-i nimic.” Nu! Să ne socotim, după cum şi sun­tem, nevrednici. Că vezi ce zice Domnul: „Fiţi sfinţi, că Eu sfânt sunt.” Dar uite, noi greşim veşnic, de aceea nu putem niciodată să pretindem că suntem vrednici să ne ajute. Nu, […]


Foto