Închipuie-ți să ai avocat pe Maica Domnului!

„O, Sfântă Maică a lui Dumnezeu, tu vezi durerea mea!…”

4953

Îmi scrieţi cu entuziasm cum vi s-a arătat Maica Domnului şi cum v-aţi îndreptat acum pe calea de nădejde a credinţei. Fetiţa dumneavoastră zăcea cu febră puternică. Aţi convocat un consiliu de doctori. Aceştia au examinat-o pe fată şi s-au retras ca să se sfătuiască. Dumneavoastră trăgeaţi cu urechea, înfiorată, la convorbirea lor. Unul dintre ei a spus că ar fi salvator dacă bolnava ar transpira. Ceilalţi considerau că este prea târziu. De deznădejde, vă frângeaţi mâinile şi plângeaţi.

Deasupra patului copilei atârna icoana Sfintei Născătoare de Dumnezeu. Până atunci priveaţi acea icoană mai mult ca pe o podoabă, decât ca pe ceva de trebuinţă casei, însă în acel ceas al deznădejdii aţi îngenuncheat dintr-o dată înaintea icoanei şi, cu glasul sugrumat de plâns, aţi strigat către Născătoarea de Dumnezeu: „O, Sfântă Maică a lui Dumnezeu, tu vezi durerea mea! Tu ştii, Mamă a mamelor, cum e să ai un singur copil şi să îl pierzi. Şi tu L-ai văzut pe singurul tău Copil pe cruce. Mă rog ţie, milostiveşte-te de mine, păcătoasa, şi ajută-mi. Numai la tine nădăjduiesc acum. S-a terminat cu nădejdea mea în oameni. Lumea întreagă nu poate să-mi ajute. Numai tu, tu, scumpă Născătoare de Dumnezeu, poţi dacă vrei. Oare o singură mamă amărâtă ai mângâiat tu? Mângâie-mă şi pe mine, o, Sfântă Precistă!”.

După îndelungă rugă şi suspinare, aţi privit la icoană - şi aţi văzut lacrimi în ochii Născătoarei de Dumnezeu. La scurtă vreme după aceea, v-aţi dus la fiica dumneavoastră şi, iată, era tot o apă de transpiraţie! În dimineaţa următoare, s-a ridicat şi a mâncat şi, în scurt timp, s-a însănătoşit deplin.

Mulţumiri Sfintei Născătoare de Dumnezeu! Mulţumiri şi dumneavoastră pentru această înştiinţare. Credinţa noastră esteîntemeiată pe experienţă, nu pe cugetările şi teoriile din capul propriu. Şi pentru mine această trăire a dumneavoastră este deosebit de preţioasă.

Din Episcop Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, volumul 1, Editura Sophia, Bucureşti, 2002, p. 134-135


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
Articole postate de același autor
3826

„Tatăl nostru” în limbajul florilor

Plâpândul ghiocel Ieşind de sub zăpadă Striga: Tatăl nostru Ca lumea să-l vadă. Care eşti în ceruri, Şopti floarea-soarelui Şi-un văl de lumină căzu pe răzoare. Smerit, busuiocul Când vântul îl mână Şi-i scutură roua Sfinţească-se-ngână. Când numele-Ţi spune Trist ochiul-de-bou Nu ştiu de-a fost şoaptă Sau numai ecou. Albastră ca cerul O nu-mă-uita Spune: […]