La vârsta de şapte, opt, nouă ani este de dorit ca cei mici să fie învăţaţi să postească deja ca adulţii

588

La un moment dat, copilul va dori singur să ţină post, şi pentru aceasta trebuie să-l pregătim în familie. Atunci, cu ajutorul mamei, al tatălui şi al preotului, în ajunul unei zile de post copilul va zice: „Nu voi mânca ciocolată în Postul Mare, iar când voi merge în Postul Crăciunului la bunica în vizită nu o voi ruga să-mi pună desene animate la televizor”.

Aşa începe postul pentru copil, atunci când el refuză ceva ce îi place, pentru Hristos. Sigur că va fi mai înţelept să combinăm un astfel de refuz cu ceea ce recomandă canoanele bisericeşti. Rar întâlneşti copii care să-ţi ceară neapărat salam sau chifteluțe, dar a renunţa la îngheţată sau ciocolată este un lucru mult mai serios pentru ei.

Tocmai acesta este postul copiilor care poate începe pentru oricine, la vârste diferite: trei, patru sau cinci ani. Cunosc copii care postesc conştient de la trei ani, iar la cinci ani majoritatea copiilor crescuţi în familii îmbisericite postesc în mod regulat. La vârsta de şapte, opt, nouă ani este de dorit ca cei mici să fie învăţaţi să postească deja ca adulţii, în sensul trupesc, dar şi sufletesc al postului.

(Preot Maxim Kozlov, Familia – ultimul bastion: răspunsuri la întrebări ale tinerilor, traducere din limba rusă de Eugeniu Rigoti, Editura Sophia, București, 2009, pp. 205-206)  


Articole Asemănătoare
1034

Viaţa Sfintei Mucenițe Sofia și a fiicelor sale: Pistis, Elpis și Agapis

Pe timpul împărăţiei lui Adrian (117-138), împăratul rău-credincios al românilor, era în Roma o văduvă de neam italian, anume Sofia, al cărei nume se tâlcuieşte „înţelepciune”. Aceasta, după numele său, petrecea viaţa în credinţă creştinească, cu înţelepciune; o astfel de înţelepciune o laudă apostolul Iacov zicând: „Înţelepciunea cea de sus întâi era curată, apoi paşnică, […]

Articole postate de același autor
673

Adevărul a fost prima armă cu care au luptat şi au biruit primii creştini

Ne spune Apostolul să luăm „sabia Duhului care este Cuvântul lui Dumnezeu”; iar puterea acestei săbii ne-o arată Scriptura în altă parte, unde zice: „Cuvântul Meu nu este oare ca focul – zice Domnul – şi ca un ciocan care sfărâmă stânca?”. Şi totuşi, în pofida tuturor aparenţelor, îndrăzneala creştină, războiul, armele şi săbiile creştine, curajul şi eroismul creştin […]