Mângâierea, atingerea sufletului

7690

,,Trebuie’’ nu emoționează. ,,Trebuie’’ îți dă senzația sclaviei,

te face să nu vrei să înaintezi.

(arhim. Emilianos Simonopetritul)

Pielea se întinde pe 2000 de centimetri pătrați și este îmbogățită cu peste 1.500.000 de receptori senzoriali. Pielea este sensibilă. Mângâierile, îmbrățișările au impact emoțional, psihic. Numeroase experimente au demonstrat că, dacă nu sunt atinse, animalele nu se pot dezvolta normal. De asemenea s-a putut observa în maternități, orfelinate, spitale, indiferent că vorbim despre copii sau adulți, că oamenii nu se pot bucura de o bună stare de sănătate și de un echilibru psihic dacă nu sunt atinși cu dragoste. Atingerea nu numai că decontractează mușchii, dar are efecte antidepresive, deoarece hipotalamusul secretă endorfine. Este liniștitoare, relaxantă, rupe singurătatea. Acolo se produce un transfer care decantează. Omul se întoarce către sine, se adună, începe să asculte. Cântă și râde. Idei ușoare, idei fericite îi străbat interiorul.

Felul în care privești pe cineva, zâmbetul tău, măruntele gesturi de atenție pot aduce fericire.

De multe ori avem de învățat de la copiii noștri. Acum ceva vreme, un tată și-a certat fetița de șase ani pentru că a stricat o rolă întreagă de hârtie aurie pentru împachetat cadouri. Nu prea aveau bani și s-a înfuriat când copila a încercat să decoreze o cutie pe care să o pună sub bradul de Crăciun. Chiar și așa, micuța i-a dat cadoul tatălui ei dimineața următoare și i-a zis:

- E pentru tine, tati!

El s-a simțit rușinat pentru reacția pe care a avut-o, dar s-a supărat din nou când a văzut că pachetul e gol. A țipat la ea:

- Nu știi că atunci când faci un cadou trebuie să fie ceva în el? Cât de puțin, dar să fie!

Fetița l-a privit cu lacrimi în ochi și i-a zis:

-Tati, nu este gol, eu am pus acolo mulți pupici numai pentru tine!

Tatăl s-a simțit rușinat. A luat-o în brațe pe fetița lui și a rugat-o să-l ierte. Acel tată a păstrat cutia aceea aurită lângă patul lui, mulți ani. Când se simțea descurajat și mai ales când fetița lui nu a mai fost, scotea câte o sărutare din cutie și își amintea de dragostea cu care copila lui le pusese acolo.

Așadar să-i înțelegem pe copii și să avem răbdare cu ei. Ei au ceva important să ne spună prin gesturile și cuvintele lor.

Hrisostom Filipescu. Ascultă. Atinge. Privește. Iași, Editura Pim, 2015, p.170


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
1686

Vreau să am aripi!

  Astăzi am spovedit câţiva copilaşi de la un centru de plasament din Chişinău. Au fost aduşi la Sf. Împărtăşanie. M-a impresionat o fetiţă de nouă ani, în ochii căreia m-am scufundat într-o tristeţe atât de profundă! Mi-a zis că cel mai mare păcat e că nu are părinţi şi nu e sigură dacă vor veni […]

Articole postate de același autor
1371

Bucurie duhovnicească la centrul social „Pentru voi”

Marți, 1 martie 2016, la inițiativa părintelui Anatolie Mandric, corul bisericesc „Axion” a fost invitat pentru a concerta în fața bătrânilor și copiilor din centrul social „Pentru voi” din Fălești. Programul a fost dedicat sărbătorilor primăverii, la care a participat și copii cu recitaluri de poezii, cântece și o scenetă religioasă. Din numele coriștilor, părintele […]