Copile, iată sunt pe moarte,
Un singur lucru eu aș vrea,
Să nu te lași nicicând de carte...
Să iubești țărișoara ta...
Așa săracă, cum se pare,
Nici nu-ți închipui că în ea,
Găsitu-mi-am eu fericirea
Și tu o vei găsi pe-a ta...
Iar fericirea e alături,
Tu trebuie s-o recunoști,
Ea nu-i în bani, ea e în suflet
Și-ai moștenit-o din strămoși...
Ei, fericiți mergeau la luptă,
La moarte, chiar, de-atatea ori
Și nu le trebuia avere,
Ci pacea pentru-a lor feciori...
Și a lor fericire-i mare,
Prin lupte grele, trecând cu greu,
Când le bătea la ușă moartea,
Și îi lua la Dumnezeu...
Iar astăzi, când în ceasul morții,
La patul meu veghezi cu dor,
Te rog să ai grijă de țară,
Și de-a ei veșnice valori...
Hariton Leanca
