Biserica creștină din Siria, născută din coasta rănită a lui Hristos, este una vie. Vie, deoarece credința în Mântuitorul Iisus Hristos încă mai este pe primul loc în viața acestor creştini. Trăitori ca și noi într-o lume ce răpește toate resursele, oameni cu familii și datorii civice, ei au pus credința pe primul loc. Deși au avut posibilitatea să plece în Liban sau în unul dintre statele Europei, au rămas acasă. Acasă, lângă bisericile lor, lângă cimitire, lângă cei dragi. În simplitatea lor, chiar dacă nu au făcut mărturisiri publice ori teologice vrednice de menționat, creștinii sirieni, dincolo de confesiune, sunt următori ai Mântuitorului Hristos.
Biserica lui Dumnezeu din Siria este una vie. Vie, pentru că oamenii nu au părăsit Liturghia de acasă! Cu toate greutăţile, nu îşi părăsesc bisericile pe jumătate dărâmate. Conform ultimelor statistici, în nord-estul Siriei încă mai locuiesc aproximativ jumătate de milion de credincioși aparținând Bisericii Ortodoxe, Bisericii Siriene Iacobite și celei Apostolice Armene.
Viața de zi cu zi a creștinilor din Siria este calea unui martiriu trecut sub tăcere de agențiile de presă occidentale. Știrile din acea parte de lume sunt îngrijorătoare pentru soarta creștinilor.
Ultima veste îndoliată ne vine din oraşul Alep. Preotul creştin iacobit Ibrahim Alsabagh a declarat pentru Al Jazeera, preluat apoi şi de către jurnalitul Stoyan Zaimov, în cotidianul Christian Post, drama comunităţii sale din ruinele Alepului: „Rugaţi-vă pentru noi, creştinii din Alep, pentru că s-ar putea să fim cei din urmă… În ultimele două săptămâni, 200 de creştini au fost ucişi, jumătate dintre victime fiind copii şi femei. Cartierul creștin a fost lovit de 1.350 de rachete între 22 și 30 aprilie, deşi nimeni nu va recunoaşte oficial. Nu am cuvinte pentru a descrie toată suferința pe care o văd zi de zi”, a relatat preotul iacobit.
sursa doxologia.ro
