De ce aruncăm Crucea în apă de Bobotează?

236

Este necesară conştientizarea puterii Tainei Botezului: aceasta nu este o simplă ceremonie, ci este o înnoire a firii, o taină prin care omul căzut este restaurat şi capabil să se deschidă lucrării energiilor dumnezeieşti. Prin Botez ne facem părtaşi firii dumnezeieşti şi avem „acces” la Împărăția cerurilor, care, după căderea protopărinţilor, fusese închisă oamenilor. Cerul ni s-a deschis din momentul în care Hristos a intrat în Iordan, primind botezul Sfântului loan.

Să facem totul pentru a ne afunda în Iordan, adică în acest izvor al vieţii care este Biserica. Să facem totul pentru a ne ţine departe de Marea Moarta a apelor înşelătoare, adică de rătăciri, erezii, secte, sminteli, rele învăţături, rele deprinderi care ne otrăvesc minţile şi sufletele.

De ce aruncăm Crucea în apă de Bobotează?

Este o rânduială veche, ţinută în Rusia, Grecia, Serbia şi în alte ţări ortodoxe, semnificând binecuvântarea apelor naturale prin afundarea sau aruncarea unei cruci în ele.

Semnifică intrarea şi ieşirea lui Hristos din apa Iordanului pe care o sfinţeşte cu propriul Său trup. Apa fiind seva universului şi a tuturor elementelor cosmice, întregul univers primeşte sfinţirea, după cum arată una dintre cântările praznicului: Hristos S-a botezat, Și iese din apa şi, odată cu El, curăţeşte lumea întreagă.

Prin puterea credinţei, a iubirii şi a evlaviei lor, cei care intră în apa mării pentru a ridica Crucea de Bobotează pot simboliza intrarea Apostolului Petru în Marea învolburată a Galileii pentru a se atinge de Hristos, Izvorul sfinţirii şi al bucuriei.

Într-o altă interpretare, atunci când aruncăm Crucea în apă şi tinerii, potrivit tradiţiei, se ostenesc să o scoată cât mai repede, ne aducem aminte de faptul că Hristos „îndată” a ieşit din Iordan, la Botezul Său, deoarece era lipsit de păcat.

În Vechiul Testament este un episod în care Prorocul Moise aruncă lemnul în apa amară, imposibil de băut, iar aceasta se transformă în apă dulce, devenind, astfel, bună de folosit pentru poporul israelian ce rătăcea în pustie. „Cartea poporul împotriva lui Moise, scrie în Biblie, şi zicea: «Ce să bem?» Atunci Moise a strigat către Domnul, şi Domnul i-a arătat un lemn; şi l-a aruncat în apă şi s-a îndulcit apa” (Ieşirea 15, 24-25). Lemnul prefigurează Crucea, iar apa amară semnifică firea omenească, spun Părinţii Bisericii. Aşadar, aruncând, de Bobotează, Crucea în apele „murdărite” şi „amare” de păcatele noastre, pe de o parte le înnoim şi le împrospătăm, făcând astfel ca întreaga creaţie, afectată, după cum ştim de la Sfântul Apostol Pavel, de starea noastră căzută, să participe la acest har înnoitor al energiilor dumnezeieşti. Pe de altă parte, apele semnificând firea omenească, prin Cruce aceasta se înnoieşte, se „îndulceşte”.

De asemenea, aruncarea Crucii în ape semnifică şi curăţirea de păcatele noastre, după cuvântul Prorocului Miheia (7, 19): "Aruncă în adâncul mării toate păcatele noastre." Pentru că Hristos, atunci când S-a botezat în Iordan, a spălat firea omenească de răutatea păcatului, iar în unele icoane ale Botezului, în adâncul Iordanului, zdrobit de Mântuitorul, este reprezentat diavolul înfrânt.

În fine, aruncarea Crucii peste ape semnifică şi porunca Mântuitorului de a propovădui Evanghelia şi a botezării tuturor neamurilor în numele Sfintei Treimi.

+ PS MACARIE, EPISCOPUL ROMÂNILOR DIN EUROPA DE NORD

 

 

(Să topim ghețarii sufletului! 10 ani cu Hristos în Scandinavia, Editura Sophia)


Articole postate de același autor
3111

„Este o rătăcire să căutăm o viață comodă, fără întristări, care nu duce niciodată la Ceruri”

O suferință gravă a oamenilor contemporani, chiar și a credincioșilor, este lipsa dispoziției de a ridica și de a-și duce propria cruce, și de a-L urma pe Mântuitorul nostru Cel Răstignit. Vrem binecuvântarea lui Dumnezeu, vrem pacea lui Dumnezeu, vrem cununile mântuirii, vrem Raiul, îi cinstim pe sfinți și pe mucenici, dar nu vrem pătimirea celor rele, nu vrem postul și strâmtorarea înfrânării, nu […]


Foto