Actualitate

Un fiu risipitor s-a reîntors la Tatăl…

4377

Era miezul nopţii. Casa era afundată în tăcere. Stăpânii ei se aflau la ţară. Doar un bătrân rămăsese acasă. Stratis, cu lanterna în mâna stângă şi cu cuţitul în mâna dreaptă aşteaptă în grădină. Încă din timpul zile a urmărit casa şi şi-a făcut planul.

Pe la scara din spate există o fereastră. Dacă se va sprijini de copac, o să sară uşor înăuntru. După acceea, ce rămâne de făcut, va fi treabă uşoară. Şi iată, înaintează. Se urcă în copac cu uşurinţă. A ajuns. Aprinde lanterna. Socoti bine. Acum printr-o săritură uşoară a păşit pe fereastra deschisă. Încet-încet a coborât în cameră. E bucătăria. Deschide uşa. Intră în salon. Linişte. Oare unde doarme bătrânul? Îl va lega, îi astupa gura. Şi apoi îşi va face treaba…

Să intre – îşi zice – în camera asta. Deshide uşa. Deschide fără zgomot. În faţa lui străluceşte o lumină. Stratis s-a ghemuit. Ce să fie?

A, candela! O lumină dulce, blândă, se întinde în jur. Două-trei icoane la iconostas. Iată, una se deosebeşte. Hristos pe Cruce.

Cât de clar se vede trupul Lui chinuit. Coroana de spini….

Stratis a rămas nemişcat. Ca şi când l-ar fi ţinut la podea. Inima începe să-i bată cu putere. Sudoare rece l-a cuprins. Mâinele îi tremură…

–  Hristoase al meu, iartă-mă! a şoptit. Încet-încet a băgat cuţitul în buzunar. Sufletul îi e tulburat. Nu e corect ceea ce fac, îşi zice…Mă voi opri de-acum. Înaintează doi paşi. Îngenunchează. Priveşte Crucea cu ochii trişti….Hristoase al meu, ajută-mă să devin bun şi cinstit!

S-a ridicat: Sufletul i s-a uşurat. Deschide uşa şi sare afară pe fereastra bucătăriei…

În jurul său noapte. Întuneric. Dar în inima lui lumină bogată…

Un fiu risipitor s-a reîntors în noaptea aceea la Tatăl…

Extras din Limonariul mirenilor. Întâmplări de folos. Editura Egumeniţa. p.120-121


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
4579

Oare de ce suferim?

Când sufletul e smerit şi Duhul lui Dumnezeu este în el, atunci omul este fericit cu duhul în iubirea lui Dumnezeu. Când simte mila Domnului, sufletul nu se mai teme de nimic, de nici o nenorocire pe pământ, ci doreşte să fie pururea smerit înaintea lui Dumnezeu şi să iubească pe fratele. Dar dacă sufletul […]

Articole postate de același autor
4876

Sfânta Melania – un chip al blândeței și al smereniei

Oată una dintre nevoitoarele care erau împreună cu Sfânta Melania a întrebat-o dacă după atâta nevoință și virtute nu a fost împunsă niciodată de demonul slavei deșarte și al mândriei. Pentru folosul nostru al tuturor, Sfânta Melania a început să spună : „Eu nici un bine nu aflu în mine. Numai ce l-am simțit pe vrăjmașul […]