A fi sau a nu fi religios

853

Religia l-a scos pe om din animalitate; i-a îmblânzit instinctele, i-a dat imboldul spre cultura sufletului şi spre progres. Religia a trezit în sufletul omului puterile gândirii, simţirii şi voinţei, a cultivat germenii vieţii spirituale şi a impus cele mai serioase preocupări asupra rostului şi destinului lumii şi al oamenilor, fără de care nu s-ar fi născut nici ştiinţa, nici arta, nici filosofia, nici progresul. Religia e matricea în care s-a zămislit cultura, făclia vieţii din care s-au aprins toate luminiţele valorilor morale şi culturale. Din religie s-au născut aşezămintele şi organizaţiile sociale care au contribuit efectiv la civilizarea, emanciparea şi ameliorarea omului.

Popoarele au apărut pe arena istoriei deodată cu religia şi au dispărut deodată cu ea. În religie s-a vădit mărirea lor. Fără de religie – căderea lor (Istoria Babilonului, Egiptului, Grecilor şi Romanilor). Ceea ce arată că religia este o forţă, cea dintâi şi cea mai mare forţă spirituală, care stăpâneşte viaţa şi cârmuieşte societatea umană. (...) Aşa se înţelege de ce a fi religios înseamnă a fi un om serios, bun de inimă şi sincer; un credincios devotat, militant şi evlavios; un caracter nobil, ordonat şi dezinteresat.

Când se dau religiei definiţii greşite şi când se întâmpină gânduri şi atitudini potrivnice vieţii religioase şi morale, e bine să ne dăm seama: ce este religia, ce cuprins are şi de ce se cuvine înţeleasă, preţuită, iubită, urmată şi apărată. Cu alte cuvinte, să ne dăm bine seama, cu toată seriozitatea şi cu toată sinceritatea, de însemnătatea ce o reprezintă forţa şi luminile religiei în taina sufletului, în vâltoarea societăţii şi în călătoria ce o facem cu toţii pe calea Cerului, ca să ajungem, prin ea, zile fericite, mulţi ani fericiţi şi veşnicia fericită.

Ilarion V. Felea, Religia iubirii, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2009, p. 16-17


Articole Asemănătoare
3459

Atunci când zicem rugăciunea aceasta, legăm cu Hristos o legătură personală ce scapă raţiunii

Dacă gândurile năvălesc asupră-ne şi ne opresc a ne ruga curat, trebuie să fim răbdători şi să strigăm „Doamne, miluieşte-mă!”. Prin această împotrivire activă preschimbăm, puţin câte puţin, firea omenească cea de după cădere, care face din noi fii ai celui dintâi Adam. Luptăm, iar lupta aceasta trebuie să fie cu adevărat adâncă, să-şi însuşească un caracter […]

Articole postate de același autor
3907

Şapte luări-aminte la început de post

Anul acesta din 27 februarie intrăm în Postul cel Mare. Unii vor încerca să parcurgă patruzeci de zile în înfrânare, în rugăciune şi săvârșind mai multe fapte bune. Frumos ar fi ca tot mai mulţi creştini să treacă de la postul de bucate la cel de ferire de păcate, de la postul trupesc la cel […]