A fi sau a nu fi religios

915

Religia l-a scos pe om din animalitate; i-a îmblânzit instinctele, i-a dat imboldul spre cultura sufletului şi spre progres. Religia a trezit în sufletul omului puterile gândirii, simţirii şi voinţei, a cultivat germenii vieţii spirituale şi a impus cele mai serioase preocupări asupra rostului şi destinului lumii şi al oamenilor, fără de care nu s-ar fi născut nici ştiinţa, nici arta, nici filosofia, nici progresul. Religia e matricea în care s-a zămislit cultura, făclia vieţii din care s-au aprins toate luminiţele valorilor morale şi culturale. Din religie s-au născut aşezămintele şi organizaţiile sociale care au contribuit efectiv la civilizarea, emanciparea şi ameliorarea omului.

Popoarele au apărut pe arena istoriei deodată cu religia şi au dispărut deodată cu ea. În religie s-a vădit mărirea lor. Fără de religie – căderea lor (Istoria Babilonului, Egiptului, Grecilor şi Romanilor). Ceea ce arată că religia este o forţă, cea dintâi şi cea mai mare forţă spirituală, care stăpâneşte viaţa şi cârmuieşte societatea umană. (...) Aşa se înţelege de ce a fi religios înseamnă a fi un om serios, bun de inimă şi sincer; un credincios devotat, militant şi evlavios; un caracter nobil, ordonat şi dezinteresat.

Când se dau religiei definiţii greşite şi când se întâmpină gânduri şi atitudini potrivnice vieţii religioase şi morale, e bine să ne dăm seama: ce este religia, ce cuprins are şi de ce se cuvine înţeleasă, preţuită, iubită, urmată şi apărată. Cu alte cuvinte, să ne dăm bine seama, cu toată seriozitatea şi cu toată sinceritatea, de însemnătatea ce o reprezintă forţa şi luminile religiei în taina sufletului, în vâltoarea societăţii şi în călătoria ce o facem cu toţii pe calea Cerului, ca să ajungem, prin ea, zile fericite, mulţi ani fericiţi şi veşnicia fericită.

Ilarion V. Felea, Religia iubirii, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2009, p. 16-17


Articole Asemănătoare
1689

Nu face nimic care să-l rănească pe celălalt

-Părinte, eu de la vară plec la mănăstire (de tot). – Sper să nu vină sfârşitul aşa de repede! – Cum pot să le spun părinţilor mei acest lucru, având în vedere că mai am o soră la mănăstire şi că părinţii mei sunt cu totul împotrivă, mai ales mama mea, de care mă tem […]

Articole postate de același autor
6243

Puterea credinţei – din minunile contemporane

Iannis Apikos, de obârşie din Mantamado-Lesvos, trăia în Germania creştineşte şi în pace, împreună cu soţia sa, Kaliopi. În noiembrie 1987, Kaliopi s-a îmbolnăvit grav, în urma unui accident cerebral. Fu transportată de urgenţă la spitalul local, unde a stat în comă cinci săptămâni. Doctorii nu-i mai dădeau şanse de viaţă. Din clipă în clipă […]