Actualitate

Soţia tot trage în jug şi nu se plânge de viaţă

476

Unele soţii îşi asumă singure povara peste puteri a tuturor grijilor domestice, trag „carul” familiei singure, irosindu-şi forţele şi sănătatea. Din păcate, soţii se deprind repede cu starea aceasta de lucruri şi încetează să aprecieze ceea ce fac pentru ei soţiile. Ei iau ca pe ceva ce li se cuvine faptul că femeia îndeplineşte o muncă mai presus de forţele ei fizice, întrucât în exterior liniştea e deplină: soţia tot trage în jug şi nu se plânge de viaţă.

Prin supunerea şi smerenia lor exterioară, soţiile acestea îşi împiedică soţii să manifeste vreo iniţiativă şi să-şi arate calităţile masculine, fiindcă puterea femeii constă, printre altele, şi în slăbiciunea ei: dând dovadă de respect şi cinstire faţă de bărbat, ea nu trebuie să devină în acelaşi timp „animal de povară”. Prin comportamentul său feminin şi chiar prin înfăţişarea sa, ea trebuie să-l motiveze pe bărbat s-o ajute şi s-o trateze ca pe o doamnă.

Pr. Pavel Gumerov, El şi ea: în căutarea armoniei conjugale, Editura Sophia, București, 2014, p. 59-60


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
2

Cel mai bine este să punem femeia și bărbatul în obligaţiile lor

Stăm şi ne întrebăm de ce ne depărtăm aşa de mult de ceea ce Sfântul Pavel a pus la aşa mare cinste? Această relaţie între soţ și soţie. De ce punem aşa mari oprelişti la ceea ce Sfântul Ioan Gură de Aur, în 11 reguli canonice, a fixat pentru căsătorie? De ce tărăgănăm aşa mult […]

Articole postate de același autor
9515

Despre rugăciune şi despre o vulpe

În Egipt, unde în vechile vremuri creştine existau multe mănăstiri mari, un monah se împrietenise cu un ţăran agricultor, neînvăţat şi cam naiv. Odată, țăranul i-a spus monahului: – Şi eu Îl cinstesc pe Dumnezeu, Care a făcut această lume! În fiecare seară torn într-o strachină lapte de capră şi îl pun sub palmier. Noaptea, […]