„Cum să lauzi pe cineva? Că pe urmă și-o ia în cap!”

2179

Mulți credincioși, citind și auzind că mândria este un mare păcat, nu mai laudă niciodată pe nimeni, nici chiar pe copii, de frică să nu cadă în mândrie. Eu când aud pe câte cineva care, plecând capul cu prefăcută smerenie, începe să îndruge la „Vai, părinte, nu mai spuneți, că o să cad în mândrie”, îl întreb dacă nu cumva în restul timpului se află în smerenie. De regulă, acești oameni sar ca fripți, se smintesc când îi îndemni la normalitate.

„Cum să lauzi pe cineva? Că pe urmă și-o ia în cap!” Oamenii nu înțeleg că și lauda și mustrarea sunt pentru oameni și că prin amândouă se modelează omul. Multe familii credincioase, care își educă copiii într-un zelotism exagerat, ținându-i în picioare ore întregi la paraclise și acatiste, se miră ca aceștia, când se apropie de adolescență, încep să nu mai umble la biserică.

Din Ierodiacon Savatie Baștovoi, În căutarea aproapelui pierdut, Editura Marineasa, Timișoara, 2002, p. 57-58


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
17152

Dacă oamenii ne dezamăgesc, e mai bine să trăim singuri?

Ce să facem dacă oamenii ne dezamăgesc? E mai bine să trăim singuri? Mai există iubire adevărată pentru oamenii de azi? Să te dezamăgeşti până când n-o să te mai amăgeşti! Dezamăgirea e lucrarea ta. Dezamăgirea mea e lucrarea mea, nimeni nu m-ar putea amăgi dacă nu m-aş lăsa amăgită. Şi orice dezamăgire este o […]

Articole postate de același autor
1601

37 de copii şi un părinte

Dacă faci o oră şi jumătate de la Chişinău în direcţia sudică, poţi să ajungi pe meleagurile Sadacliei, unde soarele e mai cald, cîmpiile mai vesele de la floarea soarelui şi pădurile mai verzi, pentru acolo avea să fie punctul destinat pentru a-mi petrece două zile de neuitat. La intrare în pădure jucau două echipe […]