Pregătesc un articol clar ce va vorbi despre Dieta de Detoxifiere și cea de Tranziție, inclusiv o listă extinsă de alimente pe care le putem folosi cu încredere, zi de zi, pentru echilibrarea și fortifierea corpului fizic.
Până atunci, însă, câteva cugetări legate de această perioadă și de ceea ce am simțit necesar să împărtășesc.
Înțeleg că mare parte din suferințele noastre sunt provocate de lipsa de ÎNCREDERE sau CREDINȚĂ – în ceilalți, în Divin, în noi înșine.
Observ în special în mediul social în care trăim, lipsa de încredere, în special în mediul intim, în familie, dar și în școală, în locurile unde lucrăm, la nivel general, adică în special acolo unde ar trebui SĂ CREȘTEM. Nu avem încredere în propriii copii, nici în părinții noștri, nici în soți, nici în Cel de Sus. Nu mai zic de alte persoane. Deși ni se spune clar ”DUPĂ CREDINȚA VOASTRĂ, FIE VOUĂ!”.
Personal știu că atunci când cineva mă roagă să îl ajut, indiferent de mod, dacă persoana respectivă are încredere că îl voi ajuta, parcă am mai multă putere și dorință de a-l ajuta și chiar fac o treabă bună, lucrurile ieșind frumos. Iar dacă mă roagă doar așa, fiindcă cineva i-a spus că s-ar putea să găsească un mic sprijin, atunci sprijinul oferit chiar e mic și neînsemnat.
Sunt, de asemenea, mereu uimită în clipele când îmi amintesc câtă încredere a avut în mine Dumnezeu, când mi-a încredințat propriul suflet spre modelare și creștere, parteneriatul sufletului cu care călătorim împreună în această viață, și, de asemenea, educația, creșterea, orientarea și grija zilnică a copiilor, suflete ce nu au preț. Îți dai seama că încrederea Creatorului în noi este extraordinară atunci când începi să înțelegi ce valoare enormă are un suflet de Om și cât de mult contează fiecare gând, fiecare vorbă spusă, fiecare lucru făcut. Cât de mult îi influențează pe ceilalți acțiunea/lipsa ta de acțiune, gândurile, vorbele și chiar expresia feței tale.
Știm bine că după oprirea creșterii fizice ar trebui să creștem mai departe, mental, emoțional, spiritual, ca și experiență și ca și ÎNȚELEPCIUNE – lucru total diferit de INTELIGENȚĂ. Poți fi foarte inteligent la nivel mental, dar lipsit de înțelepciunea Vieții. Exemple de acest gen cunoaștem la sigur cu toții.
Dacă am ajuns, totuși, să creștem puțin, sufletește, interior, să devenim alții, mai maturi, mai plini, mai deschiși, e datorită oamenilor care AU CREZUT, au avut încredere în noi (fie părinți, prieteni, profesori, duhovnici, doctori, etc.). ÎNCREDEREA CREȘTE PERSONALITĂȚI. Încrederea dă curaj de a trece prin experiențe, chiar și prin greșeli, pentru a trage concluzii.
Astfel, astăzi, în atât de frumoasa zi de prăznuire a Sfântului de Foc, Ilie, a cărui credință a putut opri sau porni ploile și învia morții, ALEG să am ÎNCREDERE și CREDINȚĂ. În Domnul, Cel ce toate le poate câte le voiește. În cei apropiați ai mei. În sufletul meu. În puterea de regenerare a naturii și a oamenilor. În VIAȚĂ. În NOI TOȚI. În Bunătate. Chiar și în cei ce au responsabilitate asupra noastră. Pentru că doar PRIN CREDINȚĂ ne putem întări unii pe alții, ne putem susține, ne putem crește, putem merge împreună, mai departe, cu mai multă bucurie și mai puțină suferință.
Am încredere că Viața ne duce pe drumul cel mai potrivit pentru noi și pentru toți ceilalți, și că acest lucru este valabil pentru toți cei ce ne înconjoară. Am încredere și știu că până și căderile ne sunt de folos. Mulțumesc tuturor celor care ALEG să aibă ÎNCREDERE și să ne simțim unii pe alții, cu încredere.
SĂ AVEM CU TOȚII ÎNCREDERE ȘI CREDINȚĂ!
Adaug un cuvânt de folos de la Sfântul Teofan Zăvorâtul:
”După credinţa voastră fie vouă!”, le-a spus Domnul celor doi orbi, şi îndată s-au deschis ochii lor. După măsura credinţei omului este şi cercetarea lui de către puterea lui Dumnezeu. Prin credinţă se primeşte, trece şi în ea se sălăşluieşte harul. Aşa cum plămânii unuia sunt mai mari, iar ai altuia sunt mai mici, şi primii primesc mai mult aer decât cei din urmă, tot aşa şi credinţa unuia e mai mare, iar a altuia e mai mică, şi prima primeşte mai multe daruri de la Domnul, iar cealaltă mai puţine. Dumnezeu este pretutindeni, cuprinde şi ţine toate şi Se sălăşluieşte cu plăcere în sufletele omeneşti; dar intră în ele nu cu sila, deşi este Atotputernic, ci chemându-le, căci nu voieşte să strice stăpânirea pe care i-a dat-o omului asupra voinţei sale. Pe cel ce se deschide prin credinţă îl umple Dumnezeu cu daruri peste măsură; în cel care SE ZĂVORĂŞTE PRIN NECREDINŢĂ nu intră chiar de ar fi aproape. Doamne! Adaugă-ne credinţa, fiindcă şi credinţa tot darul Tău este. Fiecare din noi însă se cade să mărturisească: „Iar eu sărac sunt şi sărman” (Ps. 69, 6).
(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, Editura Sophia, București, p. 123)
Cu drag,
Oltea Boldureanu
