Viaţa de cuplu, între tandreţe şi tensiune

389

De cele mai multe ori, relaţia concretă nu este mai bună sau mai rea decât aşteptările, visurile clădite anterior, ci pur şi simplu diferită. Constatarea acestor diferenţe, la sfârşitul „lunii de miere”, poate reprezenta o sursă de tristeţe şi dezamăgire. Este puţin probabil însă ca partenerul, oricât de mult ar încerca, să se conformeze în cele mai mici detalii imaginii mentale, uneori minuţios elaborată de noi. Dacă ai petrecut timpul, înainte de căsătorie sau chiar înainte de a-ţi întâlni partenerul/partenera visând la cât de bine vă veţi înţelege din priviri, cât de uşor veţi reuşi să comunicaţi în toate momentele, indiferent de situaţiile dificile pe care le trăiţi, cât de puţin vor conta detaliile, micile diferenţe în faţa dragostei voastre, acum este momentul să vă treziţi…

Ce să înţeleagă un tânăr cuplu care se confruntă cu tensiuni?

În primul an de căsătorie veţi realiza că sunteţi, într-adevăr, două persoane diferite, dincolo de senzaţia de fuziune pe care v-o dă sentimentul îndrăgostirii. Şi tocmai aceste persoane diferite, cu opinii, preferinţe, reacţii distincte şi uneori contradictorii, vor încerca, prin sfânta Taina a Cununiei, să devină „una”. Tot în primul an, cei doi realizează că acest fapt este un proces şi nu un dat, prezent în mod automat, implicit. Cu cât mai repede înţeleg şi acceptă aceasta, cu atât mai mult evită sentimente dureroase de dezamăgire, întrebări, frământări şi pot porni cu adevărat la drum pe calea ce le stă înainte. Dar oare ce să înţeleagă un tânăr cuplu care, fără să se fi aşteptat la asta, se confruntă cu tensiuni, neînţelegeri, conflicte? „Este oare normal ce trăiesc? Cu cine să discut? Ce vor spune ceilalţi dacă vor afla? Oare mai trec şi alte cupluri prin ce trecem noi? Ne iubim atât de mult, oare cum putem să ne certăm astfel? Unde este persoana de care m-am îndrăgostit?” – sunt doar câteva dintre întrebările pe care vi le puteţi adresa. Sentimentele de mânie şi tristeţe, tensiunile ce pot fi trăite la sfârşitul „lunii de miere” reprezintă uneori preţul acceptării celuilalt aşa cum este, al maturizării în relaţie.

Căsătoria nu este grea, ea poate avea momente dificile

Trecerea de la tandreţe la tensiune este un lucru firesc, dacă ne raportăm la oscilaţia între nevoile personale, tendinţa de delimitare în cuplu şi dorinţa de a intra în armonie cu celălalt, a răspunde nevoilor acestuia.

În numeroase situaţii, după tensiunile dintre voi devine dificil să reveniţi la atmosfera calmă, afectuoasă din cuplu. Este greu să suprapui imaginea celui/celei cu care te-ai certat pentru lucruri aparent lipsite de importanţă cu imaginea partenerului calm şi tandru şi să accepţi că în egală măsură este vorba de una şi aceeaşi persoană. Iată câteva modalităţi de abordare care să vă ajute să regăsiţi în persoana care vă răneşte uneori sentimentele aceeaşi persoană de care v-aţi îndrăgostit şi pe care o iubiţi:

– Dacă tocmai v-aţi certat şi el/ea face un gest tandru, un prim pas spre împăcare, alegeţi în situaţia aceasta să iertaţi, să primiţi gestul, în loc să rămâneţi blocaţi tot în momentul conflictului. Apreciaţi şi mulţumiţi lui Dumnezeu pentru efortul pe care partenerul/partenera îl face pentru a trece peste starea de tensiune pe care la rândul lui/ei o resimte, în loc să reveniţi asupra neînţelegerilor. Veţi avea timp să clarificaţi aspectele care v-au nemulţumit, cu calm, fără reproşuri, după ce rana se mai vindecă.

– Sunteţi în mijlocul unui conflict cu soţul/soţia, care tocmai vă reproşează lucrurile pe care le consideră deranjante. Deşi este dificil şi te confrunţi tu însuţi cu sentimente de mânie, revoltă, tristeţe, mai bine alegi să asculţi. Poate fi greu să rezişti tentaţiei de a intra într-un dialog al surzilor, de forma „Da, dar şi tu faci la fel, m-ai rănit….”, dar merită efortul. Aceste interacţiuni aprinse vă pot aduce informaţii preţioase despre ce anume este deranjant în comportamentul sau atitudinea voastră şi ce anume puteţi schimba pentru a îmbunătăţi relaţia.

– Încercaţi după fiecare conflict să iertaţi. Cereţi ajutorul lui Dumnezeu să vă ajute să iertaţi. Nu lăsaţi să se acumuleze resentimente între voi, care ar deveni în timp un balast emoţional în relaţia voastră;

– Nu în ultimul rând apreciaţi gesturile frumoase din relaţie, cum ar fi atunci când soţul/soţia vă face cu o surpriză, un cadou, când îşi lasă la o parte treburile sale pentru a te ajuta să rezolvi o problemă importantă, când face glume în momentul în care eşti tensionat/-ă, doar pentru a te ajuta să te relaxezi, când te ascultă și poți să îi povesteşti despre problemele şi tensiunile pe care le-a avut peste zi, la serviciu, când nici ziua lui/ei nu a fost mai uşoară, când alege să poarte bluza sau cravata pe care i-ai cumpărat-o doar ca să nu te supere, deşi nu se află în topul preferinţelor lui/ei.

Toate acestea vă vor ajuta să înţelegeţi cu adevărat că în primii ani căsătoria nu este grea. Ea poate avea momente dificile, dar, în pofida acestora, ea este sigură, de încredere, distractivă, creativă şi poate fi abordată cu simţul umorului.

 

Sursa: doxologia.ro


Articole postate de același autor
542

„Să nu ne punem încrederea în noi, ci în Dumnezeu”(II Cor. 1, 9). În Duminica a XVIII-a după Cincizecime PS Siluan, Episcopul Orheiului, a liturghisit la Catedrala Mitropolitană din Chișinău

„Să nu uite nimeni că este al lui Dumnezeu cu sufletul şi cu trupul, că depinde de Acela în toate clipele vieţii şi în toate cerinţele sufletului şi trupului. De aceea să se îndrepte către Dumnezeu ori de câte ori sufletul şi trupul simt o anumită nevoie…” (Sfântul Ioan de Kronstadt) În Duminica XVIII-adupă Cincizecime, […]