Trebuie să iubim smerenia şi să ne înarmăm cu răbdarea

3796
Se cuvine să îndurăm totdeauna ceva cu mulţumire pentru Dumnezeu. Viaţa noastră este ca o clipă de veşnicie. De aceea, după cum zice Apostolul: Nu sunt vrednice pătimirile vremii de acum, faţă de slava care va să se descopere pentru noi (Romani 8, 18). De aceea, rabdă în tăcere când te întristează vrăjmaşul şi numai Domnului deschide inima ta. Când cineva dispreţuieşte destinul tău, sârguieşte-te din toate puterile să-l ierţi, după cuvântul Evangheliei: Celui ce a luat ale tale, nu-i cere înapoi (Luca 6, 30). Când lumea ne defaimă, atunci trebuie să socotim că nu suntem vrednici de laudă; căci dacă am fi fost vrednici, ea ne-ar fi lăudat. Aşadar, întotdeauna şi în faţa tuturor trebuie să ne umilim, urmând învăţăturii Sfântului Isaac Sirul: „Defăimează-te pe tine şi vei vedea slava lui Dumnezeu întru tine». Pentru aceasta trebuie să iubim smerenia şi să ne înarmăm cu răbdarea, ca să vedem şi noi slava lui Dumnezeu. Unde nu este lumină, toate sunt întunecate; aşa şi fără smerenie; nimic altceva nu mai rămâne în om, fără numai întunecare”.

Din Sfântul Serafim de Sarov, Viața, nevoințele și învățăturile, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2002, p. 175


Articole postate de același autor
549

“Prietenul cel mai supărator”

Prietenia dintre un om duhovnicesc şi un om trupesc este mai puţin plăcută şi mai puţin trainică decât prietenia dintre o oaie şi un lup. Dacă eşti un om duhovnicesc, nimeni nu-ti poate fi prieten mai supărător decât omul a cărui plăcere este să vorbească despre câştigarea bogăţiei şi despre desfătările trupeşti. Dacă eşti însă […]