Trebuie să iubim smerenia şi să ne înarmăm cu răbdarea

3486
Se cuvine să îndurăm totdeauna ceva cu mulţumire pentru Dumnezeu. Viaţa noastră este ca o clipă de veşnicie. De aceea, după cum zice Apostolul: Nu sunt vrednice pătimirile vremii de acum, faţă de slava care va să se descopere pentru noi (Romani 8, 18). De aceea, rabdă în tăcere când te întristează vrăjmaşul şi numai Domnului deschide inima ta. Când cineva dispreţuieşte destinul tău, sârguieşte-te din toate puterile să-l ierţi, după cuvântul Evangheliei: Celui ce a luat ale tale, nu-i cere înapoi (Luca 6, 30). Când lumea ne defaimă, atunci trebuie să socotim că nu suntem vrednici de laudă; căci dacă am fi fost vrednici, ea ne-ar fi lăudat. Aşadar, întotdeauna şi în faţa tuturor trebuie să ne umilim, urmând învăţăturii Sfântului Isaac Sirul: „Defăimează-te pe tine şi vei vedea slava lui Dumnezeu întru tine». Pentru aceasta trebuie să iubim smerenia şi să ne înarmăm cu răbdarea, ca să vedem şi noi slava lui Dumnezeu. Unde nu este lumină, toate sunt întunecate; aşa şi fără smerenie; nimic altceva nu mai rămâne în om, fără numai întunecare”.

Din Sfântul Serafim de Sarov, Viața, nevoințele și învățăturile, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2002, p. 175


Articole postate de același autor
319

Despre frica de a nu fi iubit înapoi

Se întâmplă să te îndrăgostești de cineva care nu îți împărtășește sentimentele. Și începi să lupți pentru acea persoană, să o aștepți, să te rogi sau chiar să îi manifești ceea ce simți. Te amăgești că îți răspunde, chiar dacă o face sub forma unor firimituri, hrănindu-te din când în cand cu o speranță. La […]