Cum să mă păzesc de gândurile cele rele care îmi vin în minte?

1406

 

Părinte, cum să mă păzesc de gândurile cele rele care îmi vin în minte?

– Nu te poţi păzi! Şi ce am spus altor tineri vă spun şi vouă astăzi: Tot ce este porunca lui Dumnezeu, tot ce ţi se pare teribil de greu, nu este greu deloc: este cu neputinţă! Firea ta, când se simte deznădăjduită, că „voi putea eu vreodată să ajung la asta?” – firea ta mărturiseşte că „lucrul acela nu face parte din mine,” nu face parte din firea noastră biologică. Dar, de la Dumnezeu, nici să nu aşteptaţi mai puţin decât cele cu neputinţă! Dumnezeu numai în cele cu neputinţă lucrează, că cele cu putinţă le facem şi noi.

Nu Dumnezeu învârte la mămăliga ta! Dar dacă este vorba de poruncile lui Dumnezeu, numai Duhul lui Dumnezeu în tine va putea lucra. Vrei să te păzeşti de gânduri? Dumnezeu să te ajute, şi fă asta: de câte ori vezi un gând rău în inima ta: „Doamne, uite ce este în mine!” Şi cere lui Dumnezeu! Poate ai nedumeriri: „Dar de ce este păcătos gândul ăsta?” Întreabă-l pe Domnul. Leagă şi dezleagă „în duh şi în nevăzut.” Vrei să ştii cum să nu-l mai faci? Cere Domnului: „Cum să nu-l mai fac?” Cere Domnului apărare să nu cazi în păcat. Întotdeauna cu Domnul lucrează. Dumnezeu, ştiind că ne dă porunci, cuvinte cu neputinţă omului de urmat, total cu neputinţă, pretind eu, nu aşteaptă ca eu să le împlinesc; aşteaptă ca eu, văzând că nu sunt acela care ar trebui să fiu, să zic: „Doamne, fă Tu ceva! Du-mă Tu pe calea Ta!” Cum zice Hristos, şi zice şi Apostolilor: „Precum zic iudeilor, aşa zic şi vouă: Unde Eu merg, voi nu puteţi să mergeţi” (Ioan 13:33). Nu puteți! ,,Dar veţi veni mai pe urmă” (Ioan 13:36). Când mai pe urmă? După pogorârea Duhului Sfânt. Acea pogorâre facă-se vouă, ţie frate sau soră, care mi-ai pus întrebarea, şi tuturor! Contactaţi satelitul „Doamne!”

Pr. Rafail Noica, „Cultura Duhului”, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2002, p. 138-139

 


Articole postate de același autor
1934

Cu Rugăciunea lui Iisus, omul devine ca un copil

Toţi Bătrânii au trăit experienţele mistice ale rugăciunii. Menţionăm aici ceea ce Bătrânul Amfilohie mărturisea fiilor săi duhovniceşti: „Câtă vreme rămân pe stânca înaltă a rugăciunii, orice valuri ar bate la temelia ei, nu-mi pot face nimic. Dacă însă mă las în jos, ele mă udă. Rugăciunea inimii, reintegrează, uneşte, sfinţeşte. Câtă vreme focul Rugăciunii […]