Hristos

Ce vrea de la mine Hristos?

1078

Un preot s-a întâlnit cu un om care se pretindea ateu. După câteva cuvinte de salut, ateul l-a întrebat, ironic:

– Ce vrea, părinte, de la mine Hristos?

Preotul l-a privit drept în ochi şi i-a răspuns:

– Hristos?… Hristos nu vrea nimic de la dumneata… Şi nici de la mine… Nu vrea nimic de la nici un om…

Şi a dat să plece. Ateul a rămas o clipă încremenit. Apoi, zâmbind neîncrezător, a spus:

– Atunci… Atunci de ce a venit? Atunci… ce atâta … Părinte! Vă bateţi joc de mine!…

– Nu, prietene, nimeni nu-şi bate joc de dumneata… Pur şi simplu acesta-i adevărul… ŞI HRISTOS A VENIT PENTRU CĂ L-AI CHEMAT!

– Eu? Păi eu nici nu cred în El…

-Măi, omule… Ai oftat vreodată? Ai avut vreodată o durere sufletească? Te-a nemulţumit adânc ceva? Ai gemut în sufletul tău? N-ai fost niciodată nefericit?

– Păi, cine nu este…

– Şi ce-ai făcut?

– Am băut…

– Şi după ce te-ai îmbătat n-ai mai oftat?

– Ba da….

– VEZI, NEFERICIREA ASTA N-O STINGE NIMIC DE PE LUME… Această stare de nefericire o vede Dumnezeu în inima omului ca pe o rugăciune neîntreruptă … Şi a răspuns trimiţându-L pe Hristos…

– Bine, părinte, dar eu sunt nefericit că n-am bani… EU VREAU BANI, NU PE HRISTOS!

– Aşa a gândit şi Iuda şi a ajuns în ştreang…adică pe culmea nefericirii… HRISTOS este un răspuns la nefericirea omului, de aceea primul cuvânt al Legii Sale este: ” Fericiţi…”

Orice am face în această viaţă inima ne rămâne mereu plină de rumoarea nefericirii… Pentru că nefericirea este legea acestei lumi…

– Şi zici, părinte, că eu mă rog fără să ştiu? Asta-i culmea!

– Da, dragul meu… Singura diferenţă între dumneata şi un sfânt este că sfântul lasă toate, şi familie şi bani şi gânduri, pentru a trăi cu toată fiinţa acest strigăt tainic al inimii…. Căci în măsura în care te uneşti cu cererea, în aceeaşi măsură te vei uni cu răspunsul…

– Părinte, e cam complicat pentru mine…

– Ştiu, dragul meu, ştiu… E greu să înţelegi din cuvinte, de cele mai multe ori imposibil, ceea ce ai fi început să înţelegi într-o clipă, dacă ai fi venit la mine ca să te spovedesc…

” Împacă-te cu tine însuţi; şi se vor împăca cu tine cerul şi pământul. Străduieşte-te să intri în cămara ta lăuntrică şi vei vedea cămara cea cerească; pentru că şi una şi cealaltă sunt acelaşi lucru şi, intrând într-una, le vei vedea pe amândouă.” ( Sf. Isaac Sirul)

sursa usa-milostivirii.blogspot.com


Articole Asemănătoare
501

Bolile sufleteşti se tămăduiesc prin sentimentul religios

Bolile sufleteşti sunt mai uşor de tămăduit. Dacă toate simţurile tale se întorc spre Duhul Sfânt, atunci ele se sfinţesc. Cu aceeaşi putere, sfântul vindecă, iar răul ucide. Înţelegi? Despre aceasta vorbesc şi teozofii: „Dacă vrei, poţi. Întăreşte-ţi voinţa”. Numai că ei vorbesc omeneşte şi se bizuie pe puterile omeneşti. Întăresc voinţa, se silesc mai […]

Articole postate de același autor
3093

Privesc la mama

Privesc la mama. E bătrână şi tânără nu sunt nici eu. Tot ce făcea uşor odată, acum îi pare atât de greu. Văd ochii dragi plini de iubire, privind la mine obosiţi. Simt paşii ei – odată sprinteni, Cum calcă greu şi osteniţi. Încerc ades să-i prind eu braţul şi-n mersul ei s-o sprijinesc, Căci […]



Urmăriți-ne pe Facebook!