Hristos

Ce vrea de la mine Hristos?

1154

Un preot s-a întâlnit cu un om care se pretindea ateu. După câteva cuvinte de salut, ateul l-a întrebat, ironic:

– Ce vrea, părinte, de la mine Hristos?

Preotul l-a privit drept în ochi şi i-a răspuns:

– Hristos?… Hristos nu vrea nimic de la dumneata… Şi nici de la mine… Nu vrea nimic de la nici un om…

Şi a dat să plece. Ateul a rămas o clipă încremenit. Apoi, zâmbind neîncrezător, a spus:

– Atunci… Atunci de ce a venit? Atunci… ce atâta … Părinte! Vă bateţi joc de mine!…

– Nu, prietene, nimeni nu-şi bate joc de dumneata… Pur şi simplu acesta-i adevărul… ŞI HRISTOS A VENIT PENTRU CĂ L-AI CHEMAT!

– Eu? Păi eu nici nu cred în El…

-Măi, omule… Ai oftat vreodată? Ai avut vreodată o durere sufletească? Te-a nemulţumit adânc ceva? Ai gemut în sufletul tău? N-ai fost niciodată nefericit?

– Păi, cine nu este…

– Şi ce-ai făcut?

– Am băut…

– Şi după ce te-ai îmbătat n-ai mai oftat?

– Ba da….

– VEZI, NEFERICIREA ASTA N-O STINGE NIMIC DE PE LUME… Această stare de nefericire o vede Dumnezeu în inima omului ca pe o rugăciune neîntreruptă … Şi a răspuns trimiţându-L pe Hristos…

– Bine, părinte, dar eu sunt nefericit că n-am bani… EU VREAU BANI, NU PE HRISTOS!

– Aşa a gândit şi Iuda şi a ajuns în ştreang…adică pe culmea nefericirii… HRISTOS este un răspuns la nefericirea omului, de aceea primul cuvânt al Legii Sale este: ” Fericiţi…”

Orice am face în această viaţă inima ne rămâne mereu plină de rumoarea nefericirii… Pentru că nefericirea este legea acestei lumi…

– Şi zici, părinte, că eu mă rog fără să ştiu? Asta-i culmea!

– Da, dragul meu… Singura diferenţă între dumneata şi un sfânt este că sfântul lasă toate, şi familie şi bani şi gânduri, pentru a trăi cu toată fiinţa acest strigăt tainic al inimii…. Căci în măsura în care te uneşti cu cererea, în aceeaşi măsură te vei uni cu răspunsul…

– Părinte, e cam complicat pentru mine…

– Ştiu, dragul meu, ştiu… E greu să înţelegi din cuvinte, de cele mai multe ori imposibil, ceea ce ai fi început să înţelegi într-o clipă, dacă ai fi venit la mine ca să te spovedesc…

” Împacă-te cu tine însuţi; şi se vor împăca cu tine cerul şi pământul. Străduieşte-te să intri în cămara ta lăuntrică şi vei vedea cămara cea cerească; pentru că şi una şi cealaltă sunt acelaşi lucru şi, intrând într-una, le vei vedea pe amândouă.” ( Sf. Isaac Sirul)

sursa usa-milostivirii.blogspot.com


Articole Asemănătoare
854

Bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă

Mulți bărbați, din toate timpurile și locurile, mărturisesc că s-au întors la Hristos, că au lăsat înșelăciunea și păcatul, și au venit la adevăr și lumină, că au luat drumul harului, că s-au izbăvit de patimile tiranice datorită soțiilor lor creștine. Acestea s-au făcut instrumentele lui Dumnezeu pentru mântuirea lor. De aceea Îl și preaslăvesc […]

Articole postate de același autor
667

Cum să ne alegem mirele sau mireasa…

Un tânăr l-a întrebat pe stareţul Paisie Aghioritul: – Părinte, oare o să-mi găsesc o fată bună, ca să mă însor şi să am mângâiere? Stareţul i-a răspuns zâmbind: – Dacă toţi o să-şi găsească fete bune, cu celelalte ce-o să facem? O să le punem la sare? Viaţa de familie trebuie începută prin a […]



Urmăriți-ne pe Facebook!