Cel mai mare medicament

6703

Când intră Hristos în inimă, patimile se mistuie. Nu mai poţi nici să înjuri, nici să urăşti, nici să te răzbuni, nici, nici…

Unde să se mai găsească urile, antipatiile, osândirile, egoismele, frământările, întristările? Stăpâneşte Hristos şi dorul fierbinte după lumina cea neînserată. Acest dor te face să simţi că moartea este numai puntea pe care o vei trece cândva pentru a continua viaţa cu Hristos. Aici pe pământ ai de înfruntat o piedică, de aceea este nevoie de credinţă. Această piedică este trupul. În vreme ce după moarte credinţa dispare şi Îl vezi pe Hristos aşa precum vezi soarele. În veşnicie, fireşte, le vei trăi pe toate mai intens.

Însă atunci când nu trăieşti cu Hristos, trăieşti în melancolie, în necaz, în frământare, în strâmtorare; nu trăieşti corect. Atunci apar multe anomalii şi în organism. Este influenţat trupul, glandele endocrine, ficatul, fierea, pancreasul, stomacul. Ţi se spune: „Ca să fii sănătos, ia de dimineaţă lapte, un ouşor, unt şi doi-trei pesmeţi”. Însă, dacă trăieşti corect, dacă-L iubeşti pe Hristos, cu o portocală sau cu un măr eşti foarte bine. Marele medicament este ca omul să se dăruiască slujirii lui Hristos. Toate se tămăduiesc. Toate lucrează după rânduială. Iubirea lui Dumnezeu le preface pe toate, le sfinţeşte, le îndreaptă, le schimbă.

Din Ne vorbeşte părintele Porfirie – Viaţa şi cuvintele, Editura Egumeniţa, 2003, p. 171

 


Articole Asemănătoare
1427

Ușile noastre către cer

Sfântul Apostol Pavel zice într-un loc despre noi că suntem – că trebuie să fim – „casa Duhului Sfânt” (I Cor. 6, 19). Această casă trebuie să aibă două uşi: credinţa şi dragostea. Credinţa este uşa ce se deschide spre Dumnezeu şi ne face legătură cu Dumnezeu, iar dragostea este uşa ce se deschide spre aproapele, […]

Articole postate de același autor
2256

Prot. Zosima Toia: ,, Dacă nu avem credinţă, rămânem singuri faţă-n faţă cu lumea materială cu toată urâţenia ei, lipsiţi fiind de armonia şi frumuseţea care vine de la Dumnezeu ”

Protoiereul Zosima Toia, protopop al sectorului III Chişinău, este paroh al bisericii  ,,Sf. Arhangheli Gavriil şi Mihail” din Durleşti. Sfinția sa a slujit în perioada nefastă a ateismului militant, când credinţa era prigonită, bisericile, icoanele şi cărţile sfinte pângărite, iar slujitorii bisericii umiliţi şi batjocoriţi. Discutăm cu părintele Zosima despre mărturisirea credinţei în perioada sovietică și […]