Actualitate

Introducere în Detoxifiere. Experiența personală. Despre necesitatea SCHIMBĂRII.

4186

Am ajuns la concluzia că este nevoie să ne sprijinim reciproc în procesul de vindecare, altminteri fie vom pierde drumul, fie ne va fi prea greu să continuăm singuri, fie vom suferi observând suferința celorlalți.

De aceea, intenționez să încep o serie de ”pastile” săptămânale care să ne sprijine pe toți cei ce își doresc o stare de bine și de bucurie în viața lor. Vom prelucra informații științifice, adăugând experiențe personale. Tot ceea ce voi menționa în aceste articole este parte din mine, din ceea ce am trăit, înțeles și experimentat direct, întrucât nu aș putea vorbi despre experiențele altora, neînțelegându-le.

Mulți dintre cei care mă cunosc știu, în general, de ce am ajuns să studiez fiziologia umană, efectele alimentației asupra stării sănătății noastre și să aplic atât cât este posibil. Totuși, voi trece rapid în revistă situațiile ce mi-au adus preocupările pe care le am în prezent. 

Începând în special cu perioada școlară am trecut prin suferințe fizice intense (bronșite, pneumonii, angine) după care, în perioada adolescenței, am resimțit din plin starea de depresie și izolare (care mă urmărește până acum, în momentele de slăbiciune), conturată de o acnee persistentă și deranjantă. După căsătorie, odată cu nașterea celui de-al doilea copil, în special, a urmat o perioadă de depresie intensă, de epuizare (trebuia să mă așez mereu jos, nu puteam sta în picioare prea mult), și, mai rău, de ”moarte” emoțională, sufletească, dacă vreți. Nu mai simțeam nimic, efectiv, aveam impresia că am murit interior. Plus multe alte suferințe pe care nu le voi menționa aici.

Fiind o persoană în general îndrăgostită de cele sfinte și având o permanentă necesitate de a crește, de a învăța, de a înțelege, mă întrebam, evident – ce se întâmplă, DE CE mor, chiar dacă încerc să îmi țin sufletul viu? Ce era în neregulă? Aveam senzația că tot iadul s-a mutat în mine.

Ca să dau, în momentul cel mai complicat, de Doamna Doctor Sorina Soescu (un om absolut deosebit, recomand cu căldură cărțile și materialele dumneaei de pe www.centrulnatura.ro) care mi-a ”luminat” aspecte fiziologice și emoționale pe care nu le înțelegeam, mi-a sugerat o schemă echilibrată de alimentație și suplimente naturale care m-au ajutat să îmi revin. Încet. Dar frumos și cu nenumărate lecții învățate. Ca să pot ajunge în poziția de SPRIJIN, în loc de VICTIMĂ, așa cum m-am simțit ani la rând.

Astfel, prin prisma propriilor trăiri, am ajuns SĂ ÎNȚELEG. Să VĂD suferința celorlalți cu alți ochi. Să CONȘTIENTIZEZ că ne creăm singuri durerile, prin formarea mentală pe care o primim și o construim ÎN NEȘTIINȚĂ și CONFUZIE. Pentru că nu ne-a arătat nimeni, sau am fost prea absenți ca să vedem DRUMUL.

De asemenea, am înțeles că am nevoie să adaptez informațiile cu adevărat utile pentru redobândirea unei stări de bine, la CAPACITATEA DE ÎNȚELEGERE a noastră, a oamenilor ce locuiesc această regiune, a celor din R. Moldova. Întrucât, date fiind clima, alimentația specifică, modul în care ne creștem copiii, ne-am format un MENTAL SPECIFIC, căruia îi este foarte greu să înțeleagă, să accepte și, mai ales, să integreze anumite lucruri care ar putea schimba ușor lucrurile în MULT mai bine. (Cei mai mulți oameni sunt reticenți la schimbare, dar fiecare populație are, fără îndoială, specificul ei.)

Pentru că MINTEA noastră are nevoie să înțeleagă DE CE are nevoie să facă anumite schimbări, să ia anumite decizii, să îî fie clar CE SE ÎNTÂMPLĂ cu corpul, cu organismul fizic și cu latura emoțională a fiecăruia dintre noi, voi încerca să argumentez noțiunile și temele despre care vom tot vorbi în continuare.

Astfel, în materialul de astăzi am hotărât să punctez puțin importanța sistemului endocrin – adică a totalității glandelor din organismul uman, și, în special, a GLANDELOR SUPRARENALE, despre care tot vorbesc de fiecare dată când ajung la temasănătății/detoxifierii/vindecării.

Voi cita puțin din ”Homeopatie în Psihoterapie”, de Mirela Pop, o carte pe care o recomand din toată inima (am găsit-o pe elefant.md), pentru a începe să înțelegem, câte puțin, structura noastră mentală și modul de a ”ieși” din tiparele traumatice:

Neurofiziologia a demonstrat științific că afecțiunile fizice și cele psihice sunt strâns legate de existența acelorași substanțe. Stările psihice sunt dependente de anumite substanțe secretate în creier, dar și în alte țesuturi, numite neurotransmițători (produși de glandele suprarenale sau creier, n.n.) Aceștia produc, pe de o parte, o anumită dispoziție psihică, dr pe de altă parte, au rol foarte important în declanșarea unor boli somatice, fizice” (p.16)

neurochimia a demonstrat că axul cortico-hipotalamo-hipofizar (”traseul” între GLANDELE SUPRARENALE-CREIER-GLANDA HIPOFIZĂ n.n.) ESTE IMPLICAT ÎN MAREA MAJORITATE A BOLILOR ȘI DISFUNCȚIILOR cunoscute astăzi în corpul uman. Știind că în hipotalamus se găsesc centrii care reglează emoțiile, înțelegem că perturbările emoționale sunt legate chimic de funcționarea organelor și sistemelor organismului. Neurotransmițătorii și sistemul endocrin (totalitatea GLANDELOR) sunt CHEIA DE LEGĂTURĂ ÎNTRE FIZIC ȘI PSIHIC.” (p.18)

Pe scurt, la baza MAJORITĂȚII BOLILOR și suferințelor noastre se află DEZECHILIBRUL ENDOCRIN, adică al GLANDELOR organismului uman. Totodată, anume glandele sunt ”legătura între fizic și psihic”. Probabil ne-am dezechilibrat inițial din cauza unor alegeri mentale distructive. Dar șansa noastră de vindecare PORNEȘTE DE LA ECHILIBRAREA ENDOCRINĂ, a GLANDELOR organismului.

Imi cer iertare pentru fragmentul poate cam complicat, dar am considerat necesar să înțelegem DE CE vom pune atâta accent pe GLANDELE SUPRARENALE, care sunt CHEIA sistemului endocrin și a DETOXIFIERII – pe nevoia de a le întări, de a le susține, în special în lumea de astăzi. Să înțelegem că NU MAI ESTE O GLUMĂ, și că e timpul să începem să schimbăm câte ceva, dacă ne dorim o revigorare a noastră, a tuturor.

Vă invit să lecturați un material foarte clar și lămuritor de pe www.centrulnatura.ro, în legătură cu glandele suprarenale și epuizarea atât de prezentă în lumea actuală: http://www.centrulnatura.ro/informatie-importanta-epuizarea-suprarenalelor/

dar și alte materiale disponibile, pe aceeași temă (NU VĂ GRĂBIȚI însă cu aplicarea vreunor tratamente sugerate, în special al celor medicamentoase/ pe bază de hormoni care NU rezolvă problema, ci doar o pot masca temporar):

https://sibiu100.ro/sanatate/54990-epuizarea-glandelor-suprarenale-cauza-ascunsa-a-multor-boli/

https://www.doctorulzilei.ro/cand-glandele-suprarenale-nu-mai-functioneaza-corect-tot-organismul-e-dat-peste-cap/

Voi încheia aici materialul de astăzi cu un frumos citat din scrierile Sfântului Iustin Pârvu, care ne va încălzi, sper, inimile, atât de pierdute în spatele gălăgiei minților noastre:

Prin abisuri înfricoșătoare și prin prăpăstii grozave trece iubirea mea spre tine, cerule albastru;

spre tine, omule bun;

spre tine, dumbravă înflorită;

spre tine, floare mirositoare;

spre tine, Preabunule și Preagingașule!

Prin nenumarate morți străbate iubirea mea spre tine, o, dulcea mea Nemurire!

De aceea tristețea este tovarășul meu de drum nedespărțit.

Orice grosolănie este cu desăvârșire moarte pentru mine.

Cele mai mari grosolănii le-am îndurat în această lume de la ființa care se numește om.

O, câteodată el este moarte pentru toate bucuriile mele!

Ochii mei, priviți dincolo de el și deasupra lui spre Cel Preabun și Preagingaș!

Bunătatea și gingășia, acestea sunt viața pentru mine, acestea-nemurire, acestea  -vesnicie.

Fără bunătate și gingășie viața este iad.

Simțind bunătatea Preabunului și Preagingașului, eu sunt cu totul în rai.“

Săptămână luminoasă doresc tuturor! Bucuria Duminicii care urmează să ne lumineze pe toți!

Cu mult drag,

Oltea Boldureanu


Articole postate de același autor
19

Să ne simplificăm viața – aspecte practice

  Trăim în goană. Ne grăbim, alergăm, avem un milion de lucruri de făcut pe care le facem în grabă, fără profunzime și fără urmă de dragoste – suntem pe autopilot și facem totul mecanic. Este de înțeles – trăim în secolul vitezei. Și al stressului cronic. DAR oare știm că se poate și ALTFEL? […]