Cântecul Floriilor

5270

Mai e puțin și-i noapte... Pe ape crește fumul,
De-aici și pân' la Tine distanța-i doar de-o moarte.
Pe cerc, sau pe spirală? Mai scurt pe unde-i drumul?
Că harta care știe s-a zdrențuit din carte.

Cu mine iau tristețea din struna de vioară:
- Hai, somnoroasa tatei, vom mai dormi și-aiurea,
Ne-așteaptă Luminânda să-i beau întâia oară
Mireasma de rășină unde-a mușcat securea.

Aprinde-n stea uleiul, să-Ți sorb lucind inelul,
Din țara-ndepărtată Ți s-a întors feciorul.
Să nu vorbim de...Știi Tu! Că-mi doarme-n brațe Mielul
Tristeților de-acasă, dă-i Cinei foișorul,

Că numai azi e nuntă, nu-i nimeni să Te vândă:
Te vreau și vin și pâine în inima flămândă!

Dumitru ICHIM


Articolul Precedent
Articole postate de același autor
26365

„Nu știți ce cereți”

Prietena mea Nadejda dorea foarte mult să se recăsătorească. Divorţase, iar o mamă singură de treizeci de ani cu un copil avea destule probleme din acest motiv. După ce a aflat că există un sfânt făcător de minuni precum Sfântul Mucenic Trifon, la care se roagă lumea, inclusiv pentru căsătorie, ea a început să meargă […]