Cântecul Floriilor

5391

Mai e puțin și-i noapte... Pe ape crește fumul,
De-aici și pân' la Tine distanța-i doar de-o moarte.
Pe cerc, sau pe spirală? Mai scurt pe unde-i drumul?
Că harta care știe s-a zdrențuit din carte.

Cu mine iau tristețea din struna de vioară:
- Hai, somnoroasa tatei, vom mai dormi și-aiurea,
Ne-așteaptă Luminânda să-i beau întâia oară
Mireasma de rășină unde-a mușcat securea.

Aprinde-n stea uleiul, să-Ți sorb lucind inelul,
Din țara-ndepărtată Ți s-a întors feciorul.
Să nu vorbim de...Știi Tu! Că-mi doarme-n brațe Mielul
Tristeților de-acasă, dă-i Cinei foișorul,

Că numai azi e nuntă, nu-i nimeni să Te vândă:
Te vreau și vin și pâine în inima flămândă!

Dumitru ICHIM


Articolul Precedent
Articole postate de același autor
238

Să ai în mână, în loc de piatra care doboară, iubirea care iartă!

Dacă e să ne întoarcem în Vechiul Testament, atunci nu numai homosexualii trebuie omorâţi cu pietre (Levitic 20, 13)… Să-i omorâm şi pe cei care nu-şi ascultă părinţii (Levitic 20, 9), pe toţi cei care, sărmanii, au fost să-şi ghicească (Levitic 20, 6), pe cei care s-au culcat cu femeia altuia (Levitic 20, 10), pe toţi […]