Cântecul Floriilor

5218

Mai e puțin și-i noapte... Pe ape crește fumul,
De-aici și pân' la Tine distanța-i doar de-o moarte.
Pe cerc, sau pe spirală? Mai scurt pe unde-i drumul?
Că harta care știe s-a zdrențuit din carte.

Cu mine iau tristețea din struna de vioară:
- Hai, somnoroasa tatei, vom mai dormi și-aiurea,
Ne-așteaptă Luminânda să-i beau întâia oară
Mireasma de rășină unde-a mușcat securea.

Aprinde-n stea uleiul, să-Ți sorb lucind inelul,
Din țara-ndepărtată Ți s-a întors feciorul.
Să nu vorbim de...Știi Tu! Că-mi doarme-n brațe Mielul
Tristeților de-acasă, dă-i Cinei foișorul,

Că numai azi e nuntă, nu-i nimeni să Te vândă:
Te vreau și vin și pâine în inima flămândă!

Dumitru ICHIM


Articolul Precedent
Articole postate de același autor
18

Mărturisirea în anii cei de pe urmă

Noi, creștinii, care cunoaștem dragostea lui Dumnezeu, va trebui să ne rugăm pentru fiecare făptură pe pământ, pentru fiecare om pierdut sau îndurerat, căci numai atunci ne vom împlini datoria față de Dumnezeu și vom fi copii adevărați ai lui Dumnezeu. Și Dumnezeu astfel face. Acoperă toată lumea, indiferent dacă oamenii Îl hulesc, dacă L-au […]