Cântecul Floriilor

3963

Mai e puțin și-i noapte... Pe ape crește fumul,
De-aici și pân' la Tine distanța-i doar de-o moarte.
Pe cerc, sau pe spirală? Mai scurt pe unde-i drumul?
Că harta care știe s-a zdrențuit din carte.

Cu mine iau tristețea din struna de vioară:
- Hai, somnoroasa tatei, vom mai dormi și-aiurea,
Ne-așteaptă Luminânda să-i beau întâia oară
Mireasma de rășină unde-a mușcat securea.

Aprinde-n stea uleiul, să-Ți sorb lucind inelul,
Din țara-ndepărtată Ți s-a întors feciorul.
Să nu vorbim de...Știi Tu! Că-mi doarme-n brațe Mielul
Tristeților de-acasă, dă-i Cinei foișorul,

Că numai azi e nuntă, nu-i nimeni să Te vândă:
Te vreau și vin și pâine în inima flămândă!

Dumitru ICHIM


Articolul Precedent
Articole postate de același autor
5537

Cum să biruim o patimă?

În primul rând, trebuie să înțelegem că, duhovnicește, suntem prunci. Vă rog frumos să nu ne amăgim. Noi suntem mari, vedeți. Dar în viața duhovnicească nici n-am deschis ochii! Pruncul e total dependent de mama! – de Dumnezeu, de Maica Domnului. Toată viața lui este în strângerea mâinii mamei. Așa trebuie să trăim viața noastră […]