Dumnezeul nostru nu este al morții, ci al vieții

1102

Nu plouă! Mâncăm rucola din seră și pare că totul este verde. Roșiile sunt roșii, fiindcă avem căldură artificială. Sufletul este setos, plânge uscat, dorim primăvara cu Baba Dochia, iar ea nu mai este. Căutăm vinovații în discuțiile noastre, iar greșelile noastre s-au epuizat.

S-a început Săptămâna Patimilor! Mulți continuă să strige ,,Osana!”, alții ,,Răstignește-L!”. Grădina Ghetsimani așteaptă pe cel care va săruta primul. ,,Oare nu sunt eu, Doamne?”. Care este primul care va trece pragul Învierii? Sufletul creștinului mai este trist, însă va trece... Vom plânge toate aceste zile nedreptatea, ura, invidia, fățărnicia, mândria și trădarea. Vom face curățenie în case și în sufletele noastre. Ștergând praful de pe ferestre, vom vedea cum se bucură Domnul de lumina care vine în casele noastre, unde niciodată nu am observat întunericul... Creștinii ca niciodată se unesc, simt gustul cozonacului, chiar dacă nu l-au gustat. Transmit daruri sfințite, și se bucură că lângă ei mai mănâncă un suflet rămas uitat, neglijat și trist. Aceasta este datoria noastră.

Să ne unim în gând, să fim mai buni! Cât de frumos sună?! Să ne sculăm dimineața să vedem soarele strălucind și să credem că și noi suntem parte acestei bucurii. Această săptămână este noaptea trădării, fricii, despărțirii, însă, la sfârșit vom vedea lumina. Să umplem candelele noastre cu fapte bune, să învățăm că Dumnezeul nostru nu este al morții, ci al vieții. Să ne regăsim și noi printre cei trădători, dar să ne trezească cântatul cocoșului.

Doamne, ai milă de noi! Primește sufletul nostru rămas singur, izolat, așa cum rămâne al Tău, când noi uităm de Tine.

Dăruiește, Mântuitorule, ploaie pământului, celui însetat!

Pr. Sergiu Jelihovschi


Articolul Următor
Articole postate de același autor
13248

„Va veni vremea când oamenii se vor recunoaște după felul în care înțeleg singurătatea”

Singurătatea a fost și rămîne o temă fundamentală a literaturii, chiar și pentru faptul că actul scrierii este unul întru totul singuratic. Oamenii scriu atunci cînd sînt singuri. Majoritatea scriitorilor au avut nevoie de singurătate pentru a scrie, iar atunci cînd scrierile erau dictate scribilor ele oricum reflectau gînduri și meditații la care autorii ajungeau […]


Foto