Anotimpurile tatei…

1454

Necruțător și fără milă trece timpul:
Din ochii tatei, iar, a șters culoare.
În iriși l-a plouat cu anotimpuri,
Albastrul, contopindu-il cu sare...

L-a tot purtat cândva, în primăvară,
Copil, ce surâdea prin iarba moale,
Și s-au ascuns în zâmbet pe vecie,
Acele păpădii și-acela soare...

Apoi veni o vară cu jăratec,
Când inima în flăcări se-aruncase,
Și toate încercările din lume,
Păreau ușoare, vesele, frumoase...

Dar...se ivi și toamna aurie,
Ce i-a adus oftatul în picioare,
Și-n palmele de muncă osândite,
S-au așternut și frunze, și cărare...

Si-acum...îl bate iarna pe la tâmple,
Și-l ninge nemilos, îl viscolește,
Iar crivățul pe frunte îl sărută,
Și riduri pe sub ochi îi răscolește...

Dar, eu aș vrea ca timpul să se-ndure,
Nisipul din clepsidră să-l întoarcă,
Să fie numai vară-primăvara,
În anotimpurile bunului meu tată...

Diana Sava Daranuta


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
1996

Toamna se numără bobocii…

„Batrâneţea începe ca toamna,  cu melancolii, cu umbre care se lungesc, cu reverii şi doruri vagi.” Octavian Paler Ferice de omul care trece cu bine prin toate anotimpurile anului, dar mai fericit este cel care adună roade bune şi binecuvântate virtuţi. Unii spun că timpul zboară mult mai repede ca altădată. Mulţi factori te distrag: […]

Articole postate de același autor
1844

Măi, ce zici, eşti smerit?

Într-o zi, Bătrânul m-a întrebat: – Măi, ce zici, eşti smerit? – Nu ştiu, părinte, dacă sunt, i-am răspuns. – Păi nu eşti, a conchis părintele Porfirie. Dacă vine cineva la cabinetul tău şi-ţi cere să-l consulţi şi tu îl consulţi aşa cum trebuie, iar după ce termini, pacientul îţi azvârle în obraz că ai […]