Aproape 2.000 de bărbaţi s-au născut a doua oară, la şura Mică: „Mi-a lipsit totul…”

Viaţa lor era distrusă. În fiecare dimineaţă, se trezeau cu gândul să dea cât mai repede un pahar pe gât, să tragă cât mai iute pe nas un pacheţel de etnobotanice ori să meargă la cazino, să îşi încerce norocul, ca în celelalte zile, până noaptea târziu. Nu mai aveau prieteni, familii, soţii sau copii. Sau cel puţin nu mai ştiau de nimic altceva decât de acele plăceri care le deveniseră dependenţe, le schimbaseră viaţa. "Nu mai aveam nimic!", "Eram praştie în fiecare seară!", "Mi-a lipsit totul..." sunt doar câteva dintre mărturisirile celor care s-au născut a doua oară, într-un loc pe care îl numesc Paradis. Aşezământul "Nazaret" este centrul unde şi-au revenit la viaţă aproape 2.000 de bărbaţi dependenţi de alcool, droguri sau jocuri de noroc, în cele două decenii de existenţă. Sâmbătă, au avut loc Zilele Porţilor Deschise, când foşti pacienţi au venit, bucuroşi să revadă locul unde au reînceput existenţa, alături de familii, soţii şi copii, şi să povestească despre noua lor viaţă.

De cele mai multe ori, sunt priviţi cu dispreţ sau blamaţi în societate, pentru că suferă de o boală ce nu se tratează cu o simplă pastilă. Sunt alcoolici, iar aceşti oameni au nevoie de cei dragi alături, care să le decidă cursul vieţii, pentru că ei nu o mai pot cârmui. În cea mai  mare parte, familiile sunt cele care apelează la centre specializate de recuperare, iar ei, mai mult forţaţi de împrejurări, acceptă schimba­rea şi, inclusiv, revenirea la viaţă. Sunt 20 de ani de când, constant, trec pragul bărbaţi ce vin să îşi schimbe destinul pe care l-au dus, în mod voit, pe alte căi, din păcate vicioase, la Aşezământul Nazaret din Şura Mică. Astăzi, când îşi aduc aminte de viaţa de dinainte de recuperare, lacrimile le curg şi­roaie. Pentru a le păstra confiden­ţialitatea identităţii, o să înlocuim numele celor cărora le-am aflat poveştile. Un "profesionist" Paul, din Făgăraş, este tată a doi copii şi soţul Mariei. Până acum şapte ani, era dependent de alcool de mai bine de 15 ani. "Eram un profesionist", mărturiseşte, cu amar, Paul. Nu îşi mai regăsea locul acasă, în familie, iar copiii nu îl mai recunoşteau drept părintele lor. Soţia plângea în fiecare zi, dar Paul îşi îneca necazul în alcool, consumând până la un litru de băutură pură pe zi. Cea care a vrut viaţa înapoi pentru toţi cei patru a fost Maria. Dacă îl salva pe Paul, îşi salva întreaga familie. Din vorbă în vorbă, a aflat de centrul de recu­perare de la Şura Mică. "Prima dată a ales familia să vin, dar până la urmă mi-am dat seama că trebuie să fiu şi eu ajutat. Beam în afara orelor de program, dar nu mi-am pier­dut serviciul. Lucram în învăţă­mânt", povesteşte Paul. Îşi amin­teşte şi despre prima zi la Şura Mică. Era confuz, nu îşi găsea locul. "Familia mea a ştiut să lupte pen­tru mine. Apoi, am învăţat şi eu", mărturiseşte, privindu-şi soţia în lacrimi. A vrut să urmeze tratamentul la "Nazaret" o lună, dar, la insisten­ţele soţiei, a stat trei luni sub su­pravegherea specialiştilor din Şura Mică. "După ce am ieşit, am fost cu fruntea sus. Pot să declar că, în primul rând, a fost voinţa care m-a ajutat, apoi a fost ceva de sus, de la Dumnezeu". De atunci, nu a mai căzut în păcatul alcoolului şi, astăzi, priveşte viaţa altfel. A revenit la fostul loc de muncă, de unde îşi luase concediu fără plată, şi şi-a recă­pătat familia şi prietenii. "Dacă nu venea aici, totul se prăbuşea. Nu mai mergea nimic, iar copiii nu îl acceptau", adaugă soţia. Vin, împreună, constant la centrul din Şura Mică şi văd aici, de fiecare dată, lumina care i-a dat forţa lui Paul pentru a se recupera. Acum, la Făgăraş, ajută şi alţi dependenţi de alcool sau alte droguri să-şi reclădească viaţa. O viaţă distrusă de două sticle de spirt medicinal, zi de zi Despre boala alcoolismului vorbeşte şi Radu, un tânăr care a ajuns la Şura Mică la insistenţele tatălui său. De meserie este zidar şi a fost plecat, o perioadă, în Un­garia. Şi-a găsit refugiul tot în bău­tură, ajungând să consume două sticle de spirt medicinal, de 70 de grade, zilnic. "Mai ales seara mă făceam praştie. Mi se obişnuise organismul şi puteam să duc mult. Acum, vreau să mă reabilitez", spu­ne bărbatul, care este de o lună şi o săptămână internat la Aşeză­mântul Nazaret. A mai fost aici şi acum zece ani, dar a picat din nou în viciul alcoolismului. Este vizitat de tatăl său, din Şelimbăr, şi do­reşte, acum, să înceapă o viaţă nouă, să îşi întemeieze o familie şi o carieră. Sute de mii de euro la jocurile de noroc Potrivit dr. Lux Holger, directorul „Aşezământului Nazaret”, 60% dintre cazurile tratate la instituţia pe care o conduce sunt de alcoolism. 30% reprezintă dependenţii de droguri, iar 10% de jocurile de no­roc. Ultima dependenţă este, relativ, nouă, dar a distrus, de asemenea, zeci de vieţi. Este şi cazul lui Marius, care, de două luni, a terminat tratamentul la "Nazaret". Înainte să vină aici, cheltuia sute de mii de euro la jocurile de noroc şi con­suma droguri. "Am venit din proprie iniţiativă. Am vrut să mă schimb. Aici am găsit oameni cu probleme mai mari sau mai mici decât mine.           Mi-am reorganizat viaţa", spune tână­rul, care a fost dependent de jocuri mai bine de 15 ani. Despre reve­nirea acasă, spune că a fost difi­cilă. A trebuit să îşi înlocuiască vechile obiceiuri cu alte hobby-uri. "Acum fac sport. Nu am recăzut în aceste vicii. Am revenit la afacerile pe care le conduceam. Va fi bine", încheie încrezător. 80 de lei/ zi Ziua Porţilor Deschise este orga­nizată în fiecare an, în vară. De 20 de ani, dr. Lux Holger se află la con­du­cerea Aşezământului "Nazaret". Spune că principala condiţie pentru internare este ca pacienţii să îşi dorească să se recupereze. "Sigur că în unele cazuri există o anumită presiune, din partea familiei, a prietenilor. Aş spune chiar că este necesară, pentru ca omul să îşi dea seama că trebuie să schimbe ceva dacă vrea să fie mai bine. Câteodată, şi pe patroni îi afec­tează.  Nu vor să piardă angajaţi buni. De pildă, patronul unei firme şi-a trimis angajatul la terapie şi a suportat costurile", spune dr. Lux Holger. O zi de terapie, cazare şi masă costă, pentru un pacient, 80 de lei/ zi. Costurile sunt completate de Crucea Albastră din România (cu sediul la Sibiu), organizaţia de care aparţine aşezământul, con­dusă de pr. Constantin Necula, preşedintele asociaţiei.

sursa tribuna.ro