Ce putem face dacă ne dorim copii, dar nu-i putem avea?

2600

Este o foarte mare şi interesantă problemă. Eu am vorbit şi de ceva excepţii. Adică acele persoane care dintr-o rânduială dumnezeiască nu pot fi altfel, nu au ajuns să poată să nască copii: fie sunt căsătorite şi nu pot să nască copii, fie s-au călugărit, fie nu s-au căsătorit încă.

Este bine să acceptăm ceea ce Dumnezeu vrea să facă cu noi. Este în Vechiul Testament un exemplu: şi anume Rahela. Ea a născut doi copii şi nu mai putea să nască. Dumnezeu ştia că nu mai putea să mai aibă copii. Ea însă s-a rugat insistent să nască. „Dacă nu, Doamne, să mor!” Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea şi ea, nemaiputând sub aspect psihosomatic să nască, la naştere a murit, fiul s-a numit fiul durerii, adică Veniamin. Dumnezeu i-a împlinit dorinţa, dar consecinţa a fost inevitabilă. Deci Dumnezeu ştie cel mai bine ce să facem noi. Noi nu suntem datori decât să acţionăm in sensul voinţei Sale.

De exemplu, dacă vreau să mă căsătoresc mă rog: „Doamne, facă-se voia Ta în legătură cu ceea ce eu doresc!”, pentru că Dumnezeu le rânduieşte în folosul nostru. El a promis aşa: „Cere şi ţi se va da! Caută şi vei găsi! Bate şi ţi se va deschide!” Deci, dacă vom căuta, vom găsi, dacă vom cere, ni se va da, dar dacă nu vom cere după voia Lui: „Facă-se Doamne voia Ta, Tu care vezi în perspectivă”, riscăm ca El să ne asculte rugăciunea, pentru că aşa ne-a promis, dar de viitorul nostru să răspundem numai noi.

Prin naşterea de prunci femeia este superioară bărbatului. Precum prin sacerdoţiu, prin preoţie, bărbatul este superior femeii, deci fiecăruia i s-a dat un rol foarte important şi bine definit. Naşterea de prunci este binecuvântarea lui Dumnezeu. Naşterea de prunci nu poate să aibă loc decât înăuntrul căsătoriei. Dacă are totuşi loc în afara căsătoriei, riscurile ni le asumăm, întrucât noi la cununie încununăm mirii ca pe nişte biruitori ai păcatului. Şi atunci este o greşeală ca, în timp ce ei n-au biruit păcatul, totuşi să fie încununaţi. Ştiţi că rânduiala canonică este ca, în cazul în care, din greşeală, ca o excepţie, cei doi au trăit împreună, să nu li se pună cununile pe cap, pentru că ei nu pot fi răsplătiţi pentru o biruinţă care de fapt nu a existat. Dacă ne dorim copii, datoria noastră este numai să ne dorim. Asta înseamnă că urmează căsătoria.

Deci, Dumnezeu ştie şi cunoaşte inima noastră, ştie ce ne dorim şi cum ne dorim, şi atunci sigur El ne va rândui ceva. Dacă nu ne va rândui în urma acestei rugăciuni şi sincerităţii inimii noastre, atunci înseamnă că Dumnezeu vrea altceva cu noi sau ne fereşte de altceva poate mai grav. Cam acesta ar fi răspunsul.

Din Părintele Nicolae Tănase, Soţul ideal, soţia ideală, Editura Anastasis, 2012, p. 21-22


Articole Asemănătoare
3234

Dragă mireasă, dacă nu te iubeşte, să nu-l asculţi…

Oamenii ironizează supunerea femeii, însă din contră, ea se supune ca o stăpână. Actul de smerenie al ei este plin de har. Soţul să iubească astfel de atitudini la soţia sa, şi soţia sa să nu se sperie de faptul că trebuie să asculte. Şi se zice chiar la rugăciunile de la nuntă: „Ca să […]

Articole postate de același autor
1323

PS Ioan, Episcop de Soroca a aniversat doi ani de arhierie, la mănăstirea stavropighială „Acoperământul Maicii Domnului” din orașul Moscova

În ziua aflării cinstitelor moaşte ale Sfintei Fericite Matrona, Preasfințitul IOAN, Episcop de Soroca, Vicar mitropolitan, având binecuvîntarea Înaltpreasfințitului VLADIMIR, Mitropolitul Chișinăului și al întregii Moldove, a asistat la Dumnezeiasca Liturghie din mănăstirea stavropighială „Acoperământul Maicii Domnului” din orașul Moscova. Slujba praznicală a fost oficiată de către Înaltpreasfințitul TEOGNOST, arhiepiscop de Serghievo-Posad. Acum doi ani, […]