Cuviosul Serafim de Sarov, marele sfânt al Rusiei, care ne învaţă că scopul vieţii creştine este dobândirea darului Duhului Sfânt, ajunsese la o aşa măsură duhovnicească încât Maica Domnului i s‑a arătat aievea de mai multe ori în timpul vieţii sale. Cuviosul a avut o evlavie deosebită pentru Pururea Fecioara Maria, care l‑a salvat de la moarte, l‑a ocrotit şi l‑a povăţuit mereu.
Icoana Maicii Domnului în faţa căreia se ruga Sfântul Serafim şi în faţa căreia, aşezat în genunchi, a şi adormit întru nădejdea Învierii, se numeşte Umilenie, care se tâlcuieşte „Înduioşarea”, iar Sfântul a botezat‑o „Bucuria tuturor bucuriilor”. Ea a fost pictată pe o pânză întinsă pe o scândură de chiparos şi are o iconografie mai deosebită. Mai întâi este o reprezentare cu trăsături realiste şi nu bizantine. Apoi, spre deosebire de majoritatea celorlalte reprezentări, aici Maica Domnului este singură, fără a‑L purta în braţe pe Pruncul Hristos. Mâinile fiind deci libere, le ţine încrucişate pe piept, iar privirea este plecată, plină de smerenie. Împrejurul aureolei, care are forma unei cununi de raze strălucitoare, este scris: „Bucură‑te, Mireasă, pururea Fecioară!”.
După mutarea Sfântului Serafim la Domnul, icoana a ajuns la Mânăstirea de maici Diveevo, pe care chiar Cuviosul o întemeiase. Maicile i‑au aşezat o ferecătură de argint şi i‑au dedicat un paraclis în Catedrala Sfintei Treimi. Mai târziu, mitropolitul Serafim (Ciceagov) a compus o slujbă specială, iar după canonizarea Cuviosului Serafim de Sarov, icoana a fost copiată în mii de exemplare. O asemenea copie fidelă se păstrează la Galeriile Tretiakov din Moscova.
Icoana Maicii Domnului „Umilenie” de la Diveevo este prăznuită pe 2/15 ianuarie (în ziua adormirii în Domnul a Sfântului Cuvios Serafim de Sarov), pe 19 iulie/1 august (în ziua prăznuirii aflării moaștelor Sfântului Cuvios Serafim de Sarov) și pe 28 iulie/10 august.
Sursa: crestinortodox.ro