Sila, răul nu pot să scoată nici un bine…

847

Întunericul, ca urmare a căderii omului, nu duce niciodată la lumină. Lumina risipeşte întunericul, deoarece întunericul e fără ipostas, nu are fiinţă. Există însă o situaţie pe care Dumnezeu cel Atotlucrător o pune în valoare în mod înţelept spre binele nostru, scoţând şi dintr-un rău bine, din întuneric lumină. Cum? Prin pocăinţă. Îmi văd răutatea, păcatul, mă pocăiesc, plâng, mă jelesc, sunt con­dus la Dumnezeu, îmi iau asupră-mi datoriile, lucrez trez­via, fac răbdare, şi înlăuntrul meu se cultivă omul cel nou, care iese din pocăinţă. Deci binele nu iese din rău, ci din pocăinţă, care este altă minte, mintea pe care Dumnezeu o aşază în inimă.

Când, de exemplu, tatăl sau mama se neliniştesc de­oarece copilul păcătuieşte şi, de aceea, îl plesnesc, cu si­guranţă că vor avea un rezultat contrar. Fiindcă dacă face păcate copilul înseamnă că vrea păcatul şi se va certa cu tine care eşti predicatorul virtuţii. Acum, pe de o parte, se teme să păcătuiască, dar imediat ce va scăpa de tine, va fi condus îndată la rău. Sila, răul nu pot să scoată nici un bine.

Spune-i deci copilaşului tău ce e bine, învaţă-l cine este Dumnezeu. Vorbeşte-i din plinătatea inimii tale, lu­minează-i puţin conştiinţa cu propria ta dorinţă şi experi­enţă dumnezeiască şi intrând în el Dumnezeu, Îl va iubi. Se poate să înjure, să păcătuiască, dar având seminţele lui Dumnezeu, care sunt atât de puternice, Dumnezeu le va cultiva şi va ieşi o plantă nou, un vlăstar nou, care are o viaţă nouă, aceasta este pocăinţa. Adică acest copil, fiindcă l-ai lăsat liber, fiindcă îl cinsteşti, fiindcă i-ai spus adevărul, fiindcă i-ai descoperit ce are inimioara ta şi ce frumuseţi există în ea, va zice apoi: „Dar ce viaţă infricoşată duc! Ce sunt păcatele acestea! «Mă voi scula şi mă voi întoarce la tatăl»” (Lc. 1 5, 18). Iar vlăstarul pocăinţei scoate rodul vieţii celei noi. Aşa reuşeşte Dumnezeu să scoată şi din gura lupului mântuire.

Din Arhimandrit Emilianos Simonopetritul, Sfântul Isihie, cuvânt despre trezvie, Editura Sf. Nectarie, p. 101-103


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
1119

Doamne, Te rog să o binecuvântezi pe mama mea, care în loc să mă privească, mă examina, în loc să mă asculte, mă interoga, în loc să mă mângâie, mă pocnea..

Întâlniri cu copilul abuzat din mine. Mi-e tare greu in clipele astea şi dacă nu strig la Tine. Doamne, mor. Mor. Crăp. Ajută-mă să mă fac bine, să fiu un om sănătos, sa nu mai văd totul prin lentile deformate. Ajută-mă să scap de injoncţiunea mea: „Nu exista!”. Doamne, vreau să exist! Vreau să fiu, […]

    Articole postate de același autor
    486

    Cartea veche religioasă în spațiul autohton – tema serii duhovnicești cu dr. Igor Cereteu

    Miercuri, 29 noiembrie, zeci de tineri și-au îndreptat pașii spre capela USM, participând la slujba Acatistului Sf. Duh. Apoi a avut loc seara duhovnicească cu tema ” Cartea veche religioasă în spațiul autohton”, avându-l drept invitat pe unul din puținii specialiști în domeniu dr. conf. Igor Cereteu. Cercetătorul a adus cu el câteva cărți din […]