Rugăciune de Părintele Ioanichie Bălan

1727

Dumnezeule ceresc,

Moartea s-a apropiat de noi şi nu ne pocăim. Sfârşitul a venit şi totuşi nu ne iubim. Bolile şi suferinţele ne-au cuprins, dar nu iertăm din inimă pe fratele nostru. Citim cărţi sfinte, dar nu ne cutremurăm. Ne rugăm puţin, lipsim de la biserică, nu miluim pe săraci, suntem stăpâniţi de nepăsare, împietrire şi griji pământeşti. Deaceea nimic nu sporim şi ne cheltuim în deşert viaţa aceasta scurtă.

Dă-ne smerenie şi râvnă la biserică. Dă-ne putere să iubim pe toţi, să răbdăm pe toţi, să sfârşim prin pocăinţă viaţa aceasta, ca să ne învredniceşti de cereasca Ta împărăţie! Amin.

Arhimandrit Petru Bălan, Mi-e dor de cer, Viaţa Părintelui Ioanichie Bălan, Editura Mănăstirii Sihăstria, 2010

 


Articole Asemănătoare
1809

„Doamne, ajută-mi”

Doamne, aiută-mi! Întotdeauna când plec undeva şi când încep ceva zic „Doamne ajută ” şi întotdeauna reuşesc în toate, Dumnezeu mi-ajută la toate. Fără de El nu putem face nimic niciodată. Ori de câte ori am cerut ajutorul Său, l-am primit şi l-am simţit. Deci întotdeauna, orişiunde vom merge, să nu plecăm până nu facem […]

Articole postate de același autor
1243

Să învățăm de la copii!

„Călugării şi-au făcut meserie din rugat, deoarece ei au văzut că nu poate exista o meserie mai frumoasă decât să vorbeşti tot timpul cu Dumnezeu!” (9 ani);    „Călugării nu sunt aşa de vorbăreţi, pentru că Îl lasă pe Dumnezeu să le vorbească toată ziua; ei s-au obisnuit sa tacă mult, ca să-L asculte, fiindcă […]