Rugăciune de Părintele Ioanichie Bălan

7782

Dumnezeule ceresc,

Moartea s-a apropiat de noi şi nu ne pocăim. Sfârşitul a venit şi totuşi nu ne iubim. Bolile şi suferinţele ne-au cuprins, dar nu iertăm din inimă pe fratele nostru. Citim cărţi sfinte, dar nu ne cutremurăm. Ne rugăm puţin, lipsim de la biserică, nu miluim pe săraci, suntem stăpâniţi de nepăsare, împietrire şi griji pământeşti. Deaceea nimic nu sporim şi ne cheltuim în deşert viaţa aceasta scurtă.

Dă-ne smerenie şi râvnă la biserică. Dă-ne putere să iubim pe toţi, să răbdăm pe toţi, să sfârşim prin pocăinţă viaţa aceasta, ca să ne învredniceşti de cereasca Ta împărăţie! Amin.

Arhimandrit Petru Bălan, Mi-e dor de cer, Viaţa Părintelui Ioanichie Bălan, Editura Mănăstirii Sihăstria, 2010

 


Articole Asemănătoare
171

Nu uitați de „fraţii lui Hristos”

Spunea acelaşi ucenic despre Sfântul Calinic: ‒ Era atât de milostiv, încât, când nu avea ce să dea milostenie, îşi dădea hainele de pe Preasfinţia sa şi, plângând, se ruga de mine nevrednicul ca să caut bani de unde voi şti, ca să aibă să dea la „fraţii lui Hristos”, căci aşa numea fericitul pe săraci […]

Articole postate de același autor
5534

Postul trebuie să fie însoţit de lacrimile pocăinţei, de rugăciune şi de îndreptare

Viaţa omului este o cale. Cu toţii suntem chemaţi, îndemnaţi şi chiar ajutaţi de către Bunul Dumnezeu să urmăm calea cea dreaptă, care duce la creşterea noastră duhovnicească şi, în ultima instanţă, la mult râvnita mântuire. Domnul nostru Iisus Hristos ne spune: „Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea […]