Să zicem „Tatăl Nostru” cu lacrimi

2150

Doi bătrâni din satele de pe Valea Bistriței s-au urcat în autobuzul de Târgu-Neamț, să meargă spre casă. Unul a zis către celălalt:

-Suntem supărați, măi frate, că de o lună de zile nu a căzut o picătură de ploaie și ni se usucă toate pe câmp.

- Da, măi frate, pentru păcatele noastre ne bate Dumnezeu. Iaca și eu sunt supărat. Nu de mult, mi-a ars casa cu toate hainele, dar nu zic nimic, că suntem păcătoși.

- Ai dreptate! Oare mai zice astăzi cineva „Tatăl nostru” cu lacrimi? Iaca de ce nu plouă. Apoi bătrânii au tăcut. Și îndată a pornit din stație.

Istorioare duhovnicești, Arhimandrit Ioanichie Bălan, Ediția a VII-a, Editura Mănăstirea Sihăstria pag.138-139


Articole Asemănătoare
5027

Cât de greu este să stai de vorbă cu tine însuţi!

Cât de greu este să stai de vorbă cu tine însuţi! Cât de greu este să-ți vădeşti tu însuţi rănile tale! Cât de greu este să te cunoşti pe tine însuţi! Ah, suflete al meu, te doare acest adevăr atât de trist! Te doare, căci eu te îmbii cu hrană tare, iar tu tot mâncare […]

Articole postate de același autor
9689

Să nu ne punem nădejdea în oameni, ci numai în Domnul

  Mândria este atunci cand te încrezi în tine, în mintea şi puterile tale; când socoteşti că eşti mai priceput decât altul, mai bun decât altul, mai frumos decât altul, mai sporit în fapte bune şi mai plăcut lui Dumnezeu decât altul. Atunci eşti stăpânit de păcatul cel urât al mândriei, de care să ne […]