Ne numim creştini, dar ducem crucea târâş şi am fi buni bucuroşi să scăpăm de ea

2339

Deosebirea, marea deosebire între noi şi Iisus, e că Iisus nu avea vină, pe când noi toţi avem vină. Şi iarăși, cea mai mare deosebire: Cel nevinovat, Iisus a primit crucea, n-a ocolit-o, nu s-a apărat de ea, n-a stricat nevinovăţia Sa, n-a ameninţat stăpânirea omenească ce-L răstignea, ci s-a purtat blând, ca Mielul lui Dumnezeu cu cei ce-L răstigneau, şi-L huleau după ce L-au răstignit.

Noi, dimpotrivă, căutăm pe toate cărările, cum să scăpăm de cruce, cum să ne strigăm nevinovăţia, cum să ne ascundem păcatele şi să strigăm în gura mare, cruce grea avem de dus. Ne numim creştini, dar ducem crucea târâş şi am fi buni bucuroşi să scăpăm de ea.

Noi facem de ruşine Crucea lui Hristos, dar şi Crucea lui Hristos ne face pe noi de ruşine. Căci să fim drepţi: nouă încă nu ne-a îndesat nimeni cununa de spini pe cap, încă nu ne-a bătut nimeni piroane în mâini şi în picioare şi încă nu şi-a bătut nimeni joc de noi, cum şi-a bătut de Iisus.

Dar, chiar acestea toate de le-am pătimi, trebuie să răbdăm pentru mântuirea noastră, aşa cum le-a răbdat Hristos, tot pentru a noastră mântuire. Nu este o altă cale de mântuire, de ispăşire a păcatelor decât calea Crucii. Dacă ar fi fost alta, Dumnezeu ne-ar fi arătat-o pe aceea.

Prin cruce, prin suferinţa unei răstigniri în viaţă, se intră în împărăţia lui Dumnezeu. Şi se intră cu atât mai sigur, cu cât răbdăm o răstignire nedreaptă.

Deci, cel ce vrea să se mântuiască n-are pe nimeni de osândit pentru crucea pe care o duce. Cine s-a hotărât cu toată puterea sufletului său să vină la Iisus, răstignirea-l așteaptă, dar acesta iubește din tot sufletul pe cei ce-l răstignesc. În necazuri se vede iubirea omului de Dumnezeu și de oameni. În cuptorul suferințelor de tot felul se curătește sufletul omenesc pentru Împărăția lui Dumnezeu. Și suferința smerește trufia omului și Îl face pe Dumnezeu prieten. Așa să vă tâlcuiți crucea pe care o aveți fiecare de dus! În Cruce Dumnezeu a ascuns o taină: taina mântuirii fiecăruia. Vai de cel ce nu are o cruce de dus: acela n-are prin ce se mântui.

Extras Din învățăturile Părintelui Arsenie Boca – Rostul încercărilor, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2008, p. 140-142


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
1374

Incendiu puternic la Mănăstirea Prislop

  Un incendiu puternic a izbucnit, miercuri, în apropierea Mănăstirii Prislop, unul dintre cele mai cunoscute locuri de pelerinaj din România. Mai multe tarabe ale comercianților care vând în mod ilegal icoane cu părintele Arsenie Boca au luat foc miercuri. Din primele informații, se pare că focul a pornit inițial de la o rulotă, dar […]

Articole postate de același autor
303

„Suntem ca într-o mare familie”: Un preot din Giurgiţa are grijă de 30 copii

Preotul paroh din Parohia Giurgiţa, judeţul Dolj, are grijă de aproape doi ani de copiii  fără posibilităţi materiale din localitate. Datorită preotului, 30 de copii servesc masa, fac teme şi primesc meditaţii, informează Mitropolia Olteniei. În urmă cu doi ani, părintele paroh Cristian Segărceanu, alături de preoteasa Nicoleta Alina, împreună cu mai mulţi credincioşi, au demarat un proiect […]