Actualitate

Unde se opreşte ştiinţa omenească acolo începe ştiinţa Scripturilor

92

Există o tendinţă pronunţată printre oamenii de ştiinţă din secolul nostru de a pretinde o cunoaştere integrală a lumii naturale. „Suma a tot ceea  ce e cunoscut deja scoate în evidenţă capacitatea nelimitată a minţii omeneşti şi dovedeşte faptul că orice fenomen natural poate fi cunoscut”, declara un om de ştiinţă sovietic în 1958. Noi, creştinii, aspirăm în chip asemănător la o cunoaştere integrală a existenţei în sensul cel mai profund şi mai larg al cuvântului. Lumea materiei nu cuprinde însă, întreaga plinătate a existenţei. Fără a diminua importanţa ştiinţei experimentale, vital necesare, poate, pentru lupta pentru existenţă, nu putem trece însă cu vederea limitele ei. Am auzit odată următoarea întâmplare despre un profesor de astronomie ce vorbea cu entuziasm într-un planetariu despre o nebuloasă şi alte minunăţii de acest fel. Observând un preot umil ce se alăturase grupului său de studenţi, profesorul a întrebat:

„Ce spune Scriptura voastră despre spaţiul cosmic cu miliardele sale de stele?”

În loc să dea un răspuns direct, preotul a pus la rândul său o întrebare.

„Spuneţi-mi, profesore, - a zis el – credeţi că ştiinţa va inventa telescoape din ce în ce mai puternice, pentru a putea vedea tot mai departe în univers?”

„Desigur, progresul e posibil şi ştiinţa va perfecţiona neîncetat aparatele de explorare a spaţiului cosmic” – a replicat astronomul.

„Există atunci speranţa ca într-o zi să avem telescoape care să arate tot ceea ce există în cosmos, până în cel din urmă detaliu?”

„Aceasta ar fi imposibil, deoarece cosmosul este infinit” – a replicat omul de ştiinţă.

„Deci există o limită a ştiinţei?”

„Da, în acest sens există.”

„Bine, profesore, - a spus preotul – unde se opreşte cu totul ştiinţa dumneavoastră, acolo începe ştiinţa noastră, şi despre ea ne vorbesc Scripturile noastre.”

Arhimandritul SofronieRugăciunea – experienţa vieţii veşnice, Editura Deisis, Sibiu, 2001, p. 66


Articole Asemănătoare
4523

Spune o rugăciune scurtă, dar mereu!

Rugăciunea? Bineînţeles, n-ai să stai ore întregi la rugăciune. Când ai timp – de sărbătoare – poţi să citeşti paraclise, sau aşa… Să nu pierzi timpul cu lucruri deşarte, cu televizor şi cu altele. Poţi să faci rugăciunea. Dar o rugăciune scurtă o poţi face şi când te duci la lucru: „Doamne, ajută-mă, Doamne…” sau: „Doamne lisuse Hristoase, […]

Articole postate de același autor
53

Criteriul de judecată la Dumnezeu este iubirea!

Să lupţi până la urmă împotriva păcatului, ca să împlineşti cuvântul Mântuitorului: Iubiţi-vă! Ţineţi minte acest lucru: Criteriul de judecată la Dumnezeu este iubirea! „De ce ai urât şi nu ai iubit?” Acesta este criteriul de judecată! Numai asta să vă rămână în inimă ca faptă de urmat în viaţă: să nu mai urâţi pe […]