Jurat să nu mai bea

794

În părţile Moldovei, în special, există obiceiul, printre cei care au darul excesului de alcool şi nu reuşesc să îşi stăpânească patima, să se ducă la preot şi să jure, pe o anumită perioadă, că nu vor mai pune picătură de alcool în gură. Practica dă roade, pentru că există o teamă straşnică, ancestrală, de consecinţele pe care le-ar putea avea călcarea jurământului atât asupra împricinatului, cât şi asupra familiei acestuia.

La un preot din Suceava, se prezintă un astfel de client, insistând la părintele – în urma insistenţelor ameninţătoare ale nevestei, fie vorba între noi – să îl jure că nu va mai bea… de la Sf. Dumitru până la Sf. Gheorghe.

Are loc ceremonia legării fără dezleganie pentru toată această perioadă, iar apoi alcoolicul nostru anonim se preumblă, în sfârşit treaz, spre casă…

Peste doar câteva zile, omul nostru e găsit iar pe culmile extazului etilic şi metilic! E luat imediat la interpelare de concitadinii într-ale fluidelor:

–      Ce faci, omule?! Ai înnebunit? Eşti jurat! Chiar nu îţi dai seama ce înseamnă asta?!

–      Păi, fraţilor… Am jurat că nu mai beau de la Sf. Dumitru până la Sf. Gheorghe.

–      Păi aşa ne-ai şi spus! Până la Sf. Gheorghe mai ai câteva luni bune, omule!

–      Nu, zău! De la Biserica Sf. Dumitru până la Biserica Sf Gheorghe nu sunt decât vreo 2 kilometri. Şi jur că nu am pus picătură de băutură în gură până ce am ajuns de la prima biserică la cealaltă!…

“200 întâmplări nostime din viaţa Părinţilor” – Culegere şi adaptare Romeo Petraşciuc. Editura Agnos, 2015


Articole Asemănătoare
1587

Adjunctul şefului păcătoşilor

Într-o întâlnire cu Părintele Sofronie Saharov de la Essex, Klaus Kenneth îl întreabă pe acesta: – Părinte Sofronie, sunteţi păcătos? – Daaa! Categoric! Sunt cel mai păcătos! După care, gândindu-se puţin, Părintele Sofronie se corectează: – De fapt, a fost doar unul mai mare decât mine. Eu sunt al doilea dintre cei mai păcătoşi oameni […]

    Articole postate de același autor
    2619

    Pocăința nu este numai o părere de rău și o „miorlăială” pentru niște răutăți

    Ce este pocăința? Iarăși, un lucru ce nu se înțelege drept astăzi. Pocăința nu este numai o părere de rău și o „miorlăială” pentru niște răutăți pe care le-am făcut; pocăința este dinamica spre viața vecinică. Părintele nostru duhovnic, Părintele Sofronie – și, dacă vă uitați, în armonie cu toată filocalica – spune că este începutul autenticei contemplări. […]