De ce nu suntem fericiţi?

6793

Într-un mic orăşel trăia o femeie cu cei doi feciori ai ei. Unul dintre feciori era negustor de umbrele iar celălalt îşi câştiga existenţa vânzând sandale.

Această femeie era mai mereu tristă. Văzând‑o mereu în această stare de tristeţe, un om a întrebat‑o:

– Ce te supără femeie? Ce necaz îţi chinuie sufletul?

Femeia îi răspunse:

– Vezi dumneata, acum plouă. Unul din feciorii mei trăieşte din vânzarea de sandale. Din cauza vremii afacerea lui are de suferit. Cum să nu fiu necăjită?

Peste câteva zile soarele îşi făcu simţită prezenţa în micul orăşel dar mai puţin în inima femeii căci ea tot tristă şi abătută era. Nedumerit acum, omul o întrebă din nou:

– Acum e soare, nu asta aşteptai? Feciorul tău are acum o afacere prosperă vânzând sandale, de ce eşti în continuare supărată?

Femeia îi răspunse:

– Ooo, vezi dumneata, celălalt fecior al meu vinde umbrele. Cine cumpără umbrele pe vremea asta însorită? Înţelegi acum de ce sunt tristă?

– Sunt şi mai nedumerit acum, răspunse omul. Din câte mi‑ai vorbit despre feciorii tăi, eu înţeleg că tu ar trebui să fii mereu o mamă fericită. Când plouă, feciorul tău care vinde umbrele prosperă iar când e soare celălalt fecior al tău vinde sandale.”

„În timp ce înţeleptul este fericit şi în iad, prostul suferă şi în rai.”


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
2412

Ajută-mă Iisuse, să trec al greutății prag

Din înaltul cerului, trimite-mi Doamne, mâna Ta cea tare, Că-s înconjurat în valuri și mă clatin rău pe mare. Când îngenunchez, Stăpâne, și ca să mă rog aș vrea Vin ispitele alături și mă-ncurcă-n mintea mea. Dar vino, Doamne, lângă mine, Când eu Te chem cu atâta drag, Ajută-mă, o, Iisuse, să trec al greutății […]

Articole postate de același autor
8071

Piotr Mamonov: Ce vrea şi doreşte omul? Să fie iubit!

Piotr Nikolaevici, aţi putea să ne povestiți pe scurt despre copilărie dvs, familie? Familia – este foarte importantă. Am crescut într-o familie foarte bună, în care mama şi tata se iubeau reciproc. Între ei se iubeau mai mult decât pe copii, nepoţi, apartamentul, serviciul… Ei îmi puteau spune: „Petea, avem nevoie să rămânem singuri, du-te […]



Urmăriți-ne pe Facebook!