În Vinerea Patimilor se ține Post Negru

6978

În Sfânta și Marea Vineri, numită în popor și Vinerea Neagră sau Vinerea Seacă, mulți credincioși țin post negru. Conform tradiției, cei fără slăbiciuni trupești nu consumă niciun fel de mâncare și nu beau apă până după Denia Prohodului.

Așa cum a prezis Mântuitorul când au fost întrebați ucenicii Lui de ce ei nu postesc precum ucenicii Sfântului Ioan Botezătorul, El a spus că va veni o vreme când Mirele se va lua de la ei și atunci vor posti și ei. Acum a venit clipa în care Domnul a trebuit să moară pentru noi pe cruce, de aceea Biserica a rânduit ca în Vinerea Mare să fie post negru; nu se mănâncă de dimineață până seara. Ba chiar de multe ori se cântă Prohodul Domnului pe nemâncate.

Postul negru nu este numai un gest de înfrânare, ci trebuie să fie și un prilej de cercetare duhovnicească. Rugăciunea cu foc și cu lacrimi nu se poate face după ce ai consumat multe alimente. Înainte de a hrănii trupul prioritate o are sufletul. Sufletul este scânteie dumnezeiască iar oasele acestea sunt fărâmă din pământ. Ele se hrănesc din roua pământului iar sufletul se hrănește din roua cerului.

În amintirea patimilor Mântuitorului, zilele de vineri din cursul întregului an bisericesc sunt zile de post, alături de zilele de miercuri.

***

-Părinte, e bine să ții post negru?

-Da, e foarte bine pentru cine poate, valorează cît un ban de aur înaintea lui Dumnezeu  și cum aici pe pămînt faci orice cu un ban de aur, așa și acolo sus în cer, faci orice cu o zi de post negru.

Sursa: ”Răspunsuri duhovnicești”, părintele Ilarion Argatu, pag. 200

 


Articole Asemănătoare
4928

Aceasta nu este iubire…

Vă rugăm să ne explicați ce se înțelege prin spiritualizarea iubirii conjugale și cum se poate ajunge la ea? Cum se poate ajunge este mai greu de explicat, dar ce înseamnă spiritualizarea iubirii conjugale? Înseamnă să vedem prin iubirea de soț/soție iubirea lui Dumnezeu și atât; înseamnă să nu facem caz de nimic din tot […]

Articole postate de același autor
1316

Neţinerea de minte a răului este semnul adevăratei pocăinţe

Am lucrat o vreme la taluzări în grupe de câte şase. Unul bătea la târnăcop, doi săpau la cazma, unul încărca la lopată şi doi lucrau la roabe. Eu am lucrat din martie până-n octombrie numai la târnăcop. De regulă ne schimbau, rotindu-ne în fiecare zi de la o formă la alta. Dar pentru că […]