În viaţa mea, am fost la multe capătâie de muribunzi. Ţipete grozave, vedeau dracii, vedeau păcatele exact cum le-au făcut! Nu se puteau salva, că moartea nu vine să-i faci o cafea! Vine să te ia. Te duce unde-s faptele, nu discută.
Şi toţi aceştia doreau să mai trăiască o zi. Ziceţi că-i puţin dar să vedeţi, când se opreşte răsuflarea, ce importantă e o clipă! Justiţia divină e încadrată de marea iubire divină, şi ne iartă cu o suspinare. Asta m-a făcut să spun că o clipă poate să fie un timp şi o suspinare poate să fie o rugăciune. Şi un mare trăitor a zis că această clipă e mai mult decat un coş cu lacrimi. Dumnezeu vrea o inimă sinceră, şi nu mii de rugăciuni. Vrea inima noastră. Nimic nu-i mai scump de la Dumnezeu decât timpul. Ni l-a dat ca să ne salvăm. Ne-a suferit, ne-a îngăduit, doar-doar ne-om ridica. Asta e mila lui Dumnezeu – ne ţine o viaţă întreagă! Dacă am găsi cu putinţă să întrebăm pe cei de sus: „ce v-a costat de aţi ajuns la atâta fericire, răspunsul ar fi: timp, puţin timp, petrecut bine“.
Nu pierdeţi timpul, dragii mei! Astăzi vorbim şi mâine nu ştim dacă mai suntem. E posibil: o muşcătură veninoasă, îţi cade o cărămidă în cap când nu te-aştepti şi, pe urmă, suntem la dispoziţia Stăpânului nostru Dumnezeu. Şi dacă nu vine moartea mâine, aveţi timp să câstigaţi haruri deosebite. Aşa că pretuiţi foarte mult timpul.
Pr. Arsenie Papacioc
Sursa: Ziarul Lumina
