Nu este stabilit dinainte. E bine stabilit în sensul că e bine înfipt în persoana mea. Dar nu este un traseu stabilit dinainte, nu există destin, nu există soartă. Asta ar fi cumplit, nu mai suntem creştini dacă credem în asta. Cine crede în zodii nu mai crede că Hristos e Păstorul cel bun. Vă sfătuiesc să nu citiţi nici în glumă astfel de bazaconii pentru că ne atacă libertatea. Diavolul lucrează cu sugestiile lui prin aceste fleacuri, cum le numim uneori. Vrăjmaşul lucrează şi intră în noi prin imagini şi ne parazitează. Ne răpeşte darul dumnezeiesc care este darul libertăţii. Traseul acesta al creşterii persoanei este plin de peripeţii şi de miracole, turnai păcatul uniformizează acest traseu. Nici măcar ce zice Dumnezeu nu rămâne fix. Ascultati-mă bine! Avem dovezi în Sfânta Scriptură: Când la nunta din Cana Galileii Măicuţa Domnului îi spune „nu mai au vin”, Mântuitorul îi răspunde că nu i-a venit ceasul. Şi totuşi, transformă apa în vin. Totul e la voia liberă a celor doi angajaţi în povestea de iubire: a mea şi a lui Dumnezeu. Eu oricând pot să-mi schimb viaţa, Dumnezeu o schimbă la cererea mea. Trebuie să am o relaţie vie cu Dumnezeu, înţelegeţi? Să îndrăznesc să cer, să mănânc, să mă hrănesc cu El. Eu îl mănânc pe El şi El mă mănâncă pe mine. Ştiţi că şi El ne mănâncă pe noi? Mâncăm din dragoste, de aceea când iubim pe cineva ne vine să-1 mâncăm!.
Acest traseu iniţiatic este format din moarte şi înviere. Dacă copilul n-ar muri nu s-ar naşte adolescentul; dacă adolescentul n-ar muri nu s-ar naşte bărbatul. Sunt mulţi care au rămas copilăroşi şi nu s-au îndurat să moară sau nu i-au lăsat părinţii să moară. Foarte mulţi băieţi au de pierdut când mamele nu s-au îndurat la timp să lase copilul să moară ca copil, să se nască bărbatul. De aceea, multe soţii au de lucrat cu infantilitatea soţului lor. Dar, după aceea ei se maturizează repede, dacă se despart de mama. Să vă iubiţi soacrele, fetelor! E foarte important! Pentru că nu putem fi un singur trup cu bărbatul, dacă nu suntem în pace cu cea din care şi-a luat trupul. Este o taină mare!
Repet, traseul iniţiatic este o creştere care e formată din moarte şi înviere. Până la moartea trupească şi învierea cea de obşte noi trebuie să murim de multe ori. Şi de câte ori aveţi o dezamăgire sau o decepţie să fiţi fericiţi! E minunat, pentru că altfel am trăi în amăgirea din care ieşim prin această durere. Zice: ce m-ai dezamăgit! E limpede că nu sunt eu de vină. Ţi-ai creat o amăgire. Astea sunt cele mai minunate daruri pe care ni le face Dumnezeu. Ne repezim la bietul om şi ne închipuim că e într-un fel, şi el nu este. Şi tot eu mă supăr!
Acest traseu este o poveste de dragoste vie între mine şi Dumnezeu. Nimic nu este prestabilit. Dumnezeu, dacă ştie totul despre mine, căci „La Tine şi cele nefacute de mine sunt scrise i este întrucât El ştie cele pe care eu liber le voi face. Nu le fac pentru că au fost scrise; au fost scrise pentru că El ştie şi ce va fi. Că El e în afara timpului. Asta să credem: că suntem liberi. Astăzi putem să ne schimbăm; de aceea, viaţa creştinului este astăzi, acum. Diavolul ne propune proiecte minunate să ne schimbăm viaţa: de mâine mă las de fumat, de luni mă apuc de învăţat, de mâine nu mai beau; asta-i de la dracul. Noi să zicem: acum. Şi mulţi din cei care luptă cu alcoolul spun: acum paharul acesta nu-l beau. Şi cum acum e mereu, el are şansa să nu mai bea niciodată. Dar dacă zice: îl mai beau şi pe acesta şi gata, atunci şi următorul este: tot acesta şi gata. Aceasta este taina. Dacă vrei să te apuci de învăţat: acum mă scol şi învăţ două rânduri. Nu zice: mâine dimineaţă mă apuc de învăţat. Şi s-ar putea ca în noaptea aceea să înveţi foarte bine. Asta-i taina lui Dumnezeu: întâlnirea vie, o iubire vie acum.
Meşteşugul bucuriei, Cum dobândim bucuria deplină, ce nimeni n-o va lua de la noi, Monahia Siluana Vlad
