Când ai gând de judecată, să rogi pre Dumnezeu să ţi-l ia în acel ceas, ca să poţi iubi acea faţă (pre care o judeci) aşa cum o iubeşte El. Atunci Dumnezeu te va ajuta şi o să vezi ale tale scăpătări. Dacă Hristos era vizibil, vei avea judecată?
Dacă nu-ţi place de cineva, gândeşte-te că pre faţa lui vezi pre Hristos. Atunci nu vei îndrăzni nici să gândeşti să spui vreun cuvânt de judecată.
Trebuie să-i iubim pre oameni şi să-i îmbrăţişăm precum ni-i aduce Dumnezeu. Astfel vede şi Însuşi Domnul Tradiţia Dreptei Înţelegeri.
Nimeni nu trebuie să devină rob omului. Suntem robi doar lui Dumnezeu. Cumpăraţi-vă dară cinste, zice Apostolul. Linguşeala nu trebuie să existe.
Cestea pre care le spunem rămân vecinice. Numai atunci când te desăvârşeşti întru dragoste poţi atinge nepătimirea. Reuşite au doar cei carele fac ceva cu adevărată dragoste.
Judecata este normal să vină la om. Critica şi osândirea se întâmplă din răutate. Discernământul este Darul lui Dumnezeu şi trebuie să ne rugăm ca să-l dobândim. Este neapărat pentru a noastră ocrotire şi pentru a noastră întărire.
Omul indecis n-are părtăşie în viaţă. Dumnezeu, când trebuie, trimite pre cineva aproape de noi. Toţi suntem însoţitori de drum.
Limba lui Dumnezeu este tăcerea.
Cine trăieşte în trecut, trăieşte precum un lepădat. Cine trăieşte în viitor cu imaginaţia lui este naiv, deoarece viitorul este doar al lui Dumnezeu. Bucuria lui Hristos se găseşte doar în prezent. În vecinicul prezent al lui Dumnezeu.
