Pe urmele tatălui

2733

Un om cuprins de patima beţiei mergea într-o zi de iarnă pe furiş la cârciumă, peste grădinile înzăpezite. Când îşi întoarse capul, zări în spate pe băieţelul său cel mic, care abia se vedea din zăpadă.

- Du-te îndărăt, băiete, ai să te îneci în zăpadă, zise tatăl.

- Stai fără grijă, tată, răspunse băiatul, eu calc pe urmele tale.

Cuvintele acestea atinseră ca un cuţit pe omul pătimaş, care se întoarse acasă şi a hotărât să nu mai intre niciodată în crâşmă.


Articole postate de același autor
2718

E nevoie de rugăciune, nu de cicăleli și insistențe

Nocivă în educație este și ocrotirea peste măsură, „adică grija exagerată, neliniștea neîntemeiată și zbuciumul părinților (legate de persoana copilului)”, fiindcă, arată Cuviosul Porfirie, atunci „când insiști, copiii se împotrivesc. Capătă încetineală, devin molatici și de obicei eșuează în viață. E un fel de ocrotire exagerată care le împiedică maturizarea”. Pentru ca educația să se […]