Actualitate

O istorioară despre o femeie care s-a gândit să treacă la sectanţi

4414

O femeie din Jabalia (Backa, Serbia) povestea că mergea la întâlnirile Frăţiei ortodoxe şi ţinea foarte mult la dreapta credinţă. Odată însă a venit la ea acasă un sâmbătar, vănzându-i cărţi eretice. Acesta a început să-i explice că secta lor era cea mai curată credinţă de pe pământ. A invitat-o să meargă şi la adunarea lor, ca să asculte şi să cunoască mai multe.

Îndoită în credinţa sa, femeia a hotărât să se ducă la această adunare sâmbăta următoare. Vineri seara, pregătindu-se de culcare, a stat înaintea icoanei Mântuitorului şi s-a rugat: „Doamne, Ţie mă încredinţez! Îndreaptă-mă Tu pe calea mântuirii!” Şi noaptea a avut un vis neobişnuit: Mucenicii lui Hristos sufereau pentru credinţă – unii erau tăiaţi de săbii, alţii erau aruncaţi în foc, alţii erau aruncaţi să fie sfâşiaţi de fiare, şi alţi mucenici erau răstigniţi pe cruce… Deodata văzu cum un cap retezat se rostogolea către ea. I s-a părut a fi chiar capul Sfântului Ioan Botezătorul, iar acest cap i-a spus: „Vezi cum au suferit aceştia pentru adevărata credinţă, iar tu laşi credinţa sfinţilor şi cauţi o alta?”

Femeia s-a trezit foarte tulburată. S-a intărit şi mai mult decât înainte în credinţa ortodoxă, iar la adunarea sectară nu s-a mai dus.

sursa Vestitorul ortodox


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
5252

Cel ce face ascultare cu dragoste şi cu «Doamne Iisuse» liturghie săvârşeşte…

Părintele spunea că primul păcat care vine din partea raţională a sufletului este uitarea. Adică uităm de binefacerile lui Dumnezeu, de prezenţa lui Dumnezeu, de frica de Dumnezeu… Apoi, din uitare vine răceala. Iar trezvia se naşte din frica de Dumnezeu şi frica de Dumnezeu se naşte din credinţă. Pe urmă zicea bătrânul: „În zadar faci mii de metanii şi […]

Articole postate de același autor
36

Mărturisirea lui Hristos înaintea oamenilor

Zic unii oameni: nu mă lepăd de Hristos, Îl iubesc, Îl mărturisesc, Îl ve­nerez, însă în inima şi sufletul meu, în lăuntrul meu, în ascunzişul persoa­nei mele intime. Cu gura, cu glas puternic şi înalt nu-mi dă mâna să o fac. Ei, şi? nu aceasta trage greu la cân­tar. Esenţialul nu-i oare ce credem, ce […]