„Cu cât mai mare este dragostea, cu atât mai mare este suferinţa.” (Sfântul Teodor Studitul)
Praznicul Înălțării Sfintei Cruci a reunit în rugăciune obştea Mănăstirii Suruceni și credincioșii veniți pentru a participa la Sfânta Liturghie. În această Duminică prăznuim Sfânta Crucie, cea care reprezintă declarația de dragoste a lui Dumnezeu pentru lume. Hristos Însuși ne spune că „nu e iubire mai mare decât să-şi pună cineva viața pentru aproapele său” (In 15,13). Numai cine iubește poate să se smerească într-atât încât să sufere ocară pentru ceilalți, mai mult decât atât, să sufere umilința maximă posibilă.
„Crucea nu este suferință. Crucea, și de aceea o numește Biserica de viață făcătoare, este dragoste. Dar Crucea, în lumea asta sălbatică, nu poate decât să fie suferință. Dragostea dumnezeiască în lumea asta nu poate să fie decât suferință și asta este Crucea. Crucea trebuie să o înțelegem ca dragostea jertfelnică a lui Dumnezeu care, cum zice Sfântul Ioan Evanghelistul: dacă i-a iubit pe ai Săi, până în sfârșit i-a iubit. Dragostea e jertfelnică până la capăt”, ne spune părintele Rafail Noica.
Pentru creștini Crucea presupune un mod de existență, iar proiectarea realității din perspectiva Crucii îl ajută să-și orienteze cursul vieții pământești spre viața veșnică și să trăiască bucuria Învierii încă din această lume. În acest context, arhimandritul Zaharia Zaharou menționează: „Pentru noi, crucea este sabia care omoară sinele nostru păcătos, care ne lipsește de împărtășirea cu Dumnezeu. Crucea devine cheie a Raiului, pentru că ea omoară iubirea de sine care este izvorul a tot răul în lumea aceasta. Crucea lui Hristos a fost dragostea lui Dumnezeu pentru ceilalți. El nu S-a cruțat pe Sine, ci a fost gata să moară, pentru ca noi să putem trăi. Și dragostea Lui s-a arătat a fi mai puternică decât moartea, până în sfârșit.”
Potrivit părintelui Stăniloae „creatura ori se mistuie duhovnicește pentru Dumnezeu, dacă vrea să trăiască prin El, ori e omorâtă de păcat și pedeapsă. Ea trebuie să aleagă o moarte: moartea spre viață sau moartea spre moarte”.
Crucea este semnul credinţei în iubirea lui Dumnezeu, iubire mai tare decât moartea. I-ar a-I urma lui Hristos, ne spune Sf. Sofronie Saharov, „înseamnă să fim gata pentru a fi răstigniţi din dragoste pentru El. Unde şi cum vom găsi puterea pentru un asemenea eroism? Suferinţa lui Hristos e cu neputinţă de zugrăvit. În orice caz, nimeni nu o înţelege. Aşa cum copiii nu-şi dau seama de sacrificiile pe care părinţii şi învăţătorii lor le fac pentru a-i creşte şi a trece asupra lor experienţa câştigată cu greu de-a lungul unei vieţi întregi, tot aşa îndeobşte oamenii nu L-au înţeles pe Hristos – şi chiar şi cei ce au făcut excepţie de la această regulă, L-au înţeles numai în parte.”
Crucea reprezintă declarația de dragoste a lui Dumnezeu față de om…
Sursa: manastireasuruceni.md
