Mărturisirea de seară îna­intea lui Dumnezeu

350

Suntem aşa, indiferenţi: „Eh, Doamne, ajuta-mă. Eh!… Dacă vrei, să mă ajuţi. Dacă nu, nu-i nimic.” Nu! Să ne socotim, după cum şi sun­tem, nevrednici. Că vezi ce zice Domnul: „Fiţi sfinţi, că Eu sfânt sunt.” Dar uite, noi greşim veşnic, de aceea nu putem niciodată să pretindem că suntem vrednici să ne ajute. Nu, că totdeauna calcăm voile lui Dumnezeu, vrând-nevrand. Ş-aşa că, daca ce­rem cu blândete, cu smerită cugetare ajutorul Dom­nului, într-aceaşi secunda harul Sfântului Duh ne ajută. Eh!… Dumnezeu să ne fie într-ajutor.

Să ne osârduim, că suntem în lumea asta aşa cum este astăzi, da’ cât putem, să nu fim nepăsători faţă de adevăr, că atunci e cea mai mare primejdie. Nu putem face întocmai cum ne sfătuieşte Biserica, cum ne sfătuiesc Sfinţii Părinţi, cum ne sfătuiesc Sfintele Cărţi. Eh, nu putem întocmai, da’ să nu fim nepăsători, să recunoaştem că da, în adevar, eu tre­buia să fac lucrul acela astăzi, şi nu l-am făcut.
 
De aceea spun aşa Sfintii Părinţi: omul, când ajunge seara şi se culcă pe patul lui, să se gândeas­ca ce a făcut în ziua aceea, ce bunătate a făcut sau ce răutate a făcut pe care nu trebuia să o facă, unde m-am dus şi ce am vorbit sau ce-a trebuit să fac si nu m-am dus? Câte metanii trebuia să fac eu astăzi, că puteam să fac 50, 100, cutare, şi n-am făcut de­cât numai două, trei?
 
Adică, să fie aşa ca un fel de mărturisire îna­intea lui Dumnezeu, înaintea cugetului Lui, ca prin asta să ne putem întări în adevăr, că adevarul este Biserica. Da’ dacă am mâncat, am băut, cutare, eh!… Nu! M-am dus la cutare prieten, ce am vorbit acolo? În loc să vorbim ceva de pace, uite, am cleve­tit. Vezi? Uite, să-mi ajute Dumnezeu să nu mai fac lucrul asta. Sau trebuia să mă duc în cutare loc să-l ajut pe prietenul cela, că uite, avea nevoie, sau să-i dau un ajutor, şi nu m-am dus. Şi asta vine asa, ca un fel de spovedanie a cugetului tau, ca să-ţi poţi indrepta drumul vieţii. Vezi, Sfinţii Părinţi numai cele bune ne-au învăţat. Trebuie să ne osârduim şi noi cât putem, şi Dumnezeu e cu noi.
 
Starețul Dionisie Despre Monahism și Sfântul Munte Athos, vol. III (Editura Prodromos, 2010

Articole Asemănătoare
415

Mâncarea de post este rugăciunea, vorbirea zilnică cu Hristos

„A posti este cel mai ieftin. Mâncarea de post este, în primul rând, rugăciunea, vorbirea zilnică cu Hristos. Este mâncarea duhovnicească, care te ajută, te satură şi îţi împlineşte pofta trupului. E un lucru extraordinar, pe care îl remarcă imediat cei care se dedică postului: că pentru a fi sănătoşi, şi trupeşte şi sufleteşte, avem […]

Articole postate de același autor
2930

Serviciu divin praznical la Mănăstirea ”Sf. Mare Mucenic Teodor Tiron” – Ciuflea din Chișinău, cu prilejul celăbrării celor 50 de ani de la naștere a Arhimandritului Nicolae (Roșca)

Miercuri, 16 august 2017, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din Moldova, ÎPS Mitropolit Vladimir a liturghisit la Mănăstirea ”Sf. Mare Mucenic Teodor Tiron” – Ciuflea, din mun. Chișinău, cu prilejul celăbrării celor 50 de ani de la naștere a Arhimandritului Nicolae (Roșca), Duhovnicul și administratorul acestei vetre monahale din inima Capitalei. În această zi semnificativă zi pentru […]