Adeseori când suntem martorii morţii unui om drag, care a suferit mult înainte de moarte, ne întrebăm: „Ce o fi făcut ca să merite acest lucru?”. Tocmai în astfel de momente trebuie să ne aducem aminte că Dumnezu a vut un singur Fiu, pe Care însă nu L-a cruţat pe cruce. De fapt, în faţa crucii Iisus a spus: „Oare nu voi bea păharul pe care Tatăl Mi l-a dat?”
Hristos a vorbit adesea ucenicilor despre moartea Sa care se apropia, dar niciodată fără a le vorbi şi despre învierea Sa. Creştinii ortodocşi privesc întotdeauna moartea prin lentila învierii. Sfântul Pavel exprimă acest gând astfel: ” Că socotesc că nu sunt vrednice pătimirile vremii de acum a se asemui cu cea viitoare slavă care se va descoperi nouă.” (Rom. 8, 18).
Când mă gândesc la dragostea Lui Dumnezeu în Hristos, ar trebui să-mi pun aceeaşi întrebare: „Ce am făcut ca să merit acest lucru?”
„Ca aşa a iubit Dumnzeu lumea, căt şi pe Fiul Său cel Unul-Născut a dat, ca tot cela ce crede întru El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3,16). Ce am făcut ca să merit acest lucru?
„Cele ce ochiul nu a văzut, nici urechea n-a auzit, nici la inima omului s-au suit, acestea a gătit Dumnezeu celor ce iubesc pe dânsul” (I Cor. 2, 9). Ce am făcut ca să merit acest lucru?
„Şi aceasta este îndrăznirea care avem către El, că de vom cere ceva după voia Lui, aude pe noi” (I Ioan 5, 14). Ce am făcut ca să merit acest lucru?
„Iubiţilor, acum copiii Lui Dumnezeu suntem, şi încă nu s-a arătat ce vom fi. Ci ştim de se va arăta, asemenea Lui vom fi, căci vm vedea pe El aşa cum este” (I Ioan 3, 2). Ce am făcut ca să merit acest lucru?
„Părinte, pe cei care ai dat Mie, voiesc ca unde sunt Eu, şi aceea să fie cu Mine ca sa vază slava Mea, care ai dat Mie” (Ioan 17, 24). Ce am făcut ca să merit acest lucru?
„Pe cât sunt departate răsăriturile de la apusuri, deparat-a de la noi fărădelegile noastre” (Ps. 102, 12).
Ce am făcut ca să merit acest lucru?
