Pe cei care se străduiau să capete copii fie prin fecundare artificială, fie prin înfierea de prunci străini, Starețul îi lămurea că Dumnezeu i-a lipsit de prunci spre binele lor, și că nu trebuie să caute să obțină prin mijloace omenești ceea ce doresc, fiindcă mai apoi se vor convinge că spre folosul lor nu le-a dat Dumnezeu copil, și că trebuie să ținem bine minte că bun este doar lucrul potrivit cu voia lui Dumnezeu, nu cu încăpățânarea noastră și cu neputințele noastre omenești.
Multora, Dumnezeu nu le dă copii tocmai ca din această pricină să-i iubească pe toți copii ca și cum ar fi al lor.
Să amintim pe Drepții Ioachim și Ana, care au rămas fără copii la bătrânețe, lucru care în vremea aceea era socotit o mare nenorocire, și poporul îi jignea pentru aceasta. Dumnezeu știa totuși că din ei se va naște Maica Domnului, care, la rândul său, Îl va naște pe Mântuitorul tuturor oamenilor, pe Domnul nostru Iisus Hristos!
Alți părinți își fixează ca scop nașterea de mulți prunci, și Dumnezeu, binențeles, le îngăduie, fiindcă respectă libertatea voinței omului, precum și fiindcă uneori nu suportă, ca să zic așa, cârtelile noastre. După aceea însă părinții cu mulți copii se ciocnesc cu o mulțime de probleme: supraevaluându-și puterile, aduc pe lume, să zicem opt copii, iar ca rezultat nu pot face față mulțimii grijilor legate de creșterea unui asemenea număr de copii.
Dumnezeu însuși stabilește numărul copiilor din familie: îndată ce vede că părinții nu s-ar putea descurca cu încă un copil, îndată pune capăt nașterii pruncilor.
Cei care năzuiți să dobândiți prunci ”cu de-a sila!” Lăsați lucrul acesta în seama lui Dumnezeu, fiindcă El știe vremea potrivită. Unii cu toate că nu sunt bine rânduiți duhovnicește, Îl “presează” pe Dumnezeu ca să le dea copil atunci când vor ei. Fiind iubitor, Dumnezeu le dă copil, însă ei văd în scurtă vreme că pruncul, crescând, devine nervos, fiindcă a moștenit patimile părinților săi, și ei înșiși cad într-o neliniște și mai mare fiindcă au dobândit prunc care le-a moștenit – fără vină- patimile, de care ei nu s-au îngrijit să se curățească înainte de a cere cu stăruință copil de la Dumnezeu.
Așadar soții trebuie să se încredințeze pe deplin în mâinile lui Dumnezeu și să nu împiedice voia Lui. Să-L lase pe Dumnezeu să facă ce vrea El, fiindcă așa se va sălășlui în sufletele lor și le va acoperi familia harul Lui, binecuvântarea Lui.
(Starețul Paisie Aghioritul)
Sursa: Cum să educăm ortodox copilul, Editura Sophia, București 2011, p. 11- 13
