Cine îi iubește pe călugări?

2455

Cine îi iubește pe călugări? Cine îi apreciază cu adevărat? Cei care ascultă cuvântul lor și le urmează fapta bună. Adică, teoretic, toată lumea. Doar că de la teorie și până la practică este cale lungă.

Este ușor să admiri în scriitură viețile sfinților. Este ușor să spui “mare om Sfântul Maxim“. Dar dacă ar mustra neregulile din viața mea aș mai fi la fel de mare admirator? Dacă Sfânta Cuvioasă Parascheva ar strâmba din nas la faptele mele cum a strâmbat la ale marinarului lângă care a fost pusă după moarte, ce aș mai spune? Dacă Sfântul Ioan Iacob mi-ar bate obrazul mustrând ceea ce fac m-aș mai grăbi să-l ridic în slăvi? Dacă aș vedea-o pe Sfânta Maria Egipteanca oare nu m-aș rușina și nu m-aș grăbi să mă ascund?

Călugării sunt dintre cei mai incomozi oameni. Nu e ușor să auzi sau uneori chiar să vezi adevărul de care probabil ca te ferești de multă vreme și care ai grijă să stea adânc îngropat ca să nu-l vadă nimeni. Pentru că oamenii au iubit mai mult întunericul din pricina faptelor lor rele ne spune Ioan Evanghelistul. Călugării sunt dintre cei mai radicali revoluționari. Asta pentru că nu vor să schimbe guverne și stăpâniri ci să se schimbe pe ei înșiși ca să se apropie și mai mult de lumină și de adevăr. Nu știu de nici o revoluție sau revoltă care să lucreze mai la rădăcină decât cea a călugărilor. Să declari război deschis tuturor închistărilor și tuturor prejudecăților, să spui pe față că nu te interesează nimic din ceea ce este “la modă“, indiferent că e vorba de haine, de obiceiuri, de expresii sau de alte lucruri oarecare, nu reprezintă deloc o revoltă de suprafață. Nu este vorba de o revoluție cosmetică. Cum ar putea fi comod un om care nu se uită la tresele pe care le porți, la hainele de firmă sau la aspectul fizic ci privește mereu într-o singură direcție și cu aia o ține una și bună?

De aceea călugăr nu este cel care se preface a fi ci cel care se luptă ca să nu aibă nevoie de nici una dintre măștile pe care societatea ne învață atât de frumos să le purtăm. Călugăr adevărat este cel care este gata oricând, nesocotindu-se pe sine pregătit nicicând. Călugăr este acela care iubește atât de mult cât lumea socotește că nu este posibil omenește. Călugării nu-și doresc să moară dar dacă au de ales între viața lor și a spune adevărul nu vor socoti niciodată că există îndoială într-o asemenea alegere.

Cine iubește un om care spune tare și răspicat adevărul? Ca să spui adevărul trebuie să-l iubești. Și dacă iubești adevărul atunci nu mai ai motiv să te ascunzi. Te retragi pentru puțină vreme ca să nu rănești trâmbițând ceea ce ai de spus, dar nu te ascunzi. Pentru că de cele mai multe ori adevărul doare. Ne lăudăm că iubim adevărul dar adânc în inima noastră sperăm să-l auzim îmbrăcat în suficient de multă glazură ca să ne facă plăcere.

Se spune în Pateric că un sfânt a întrebat dacă există călugări în iad. Răspunsul a fost că nici un călugăr nu este în iad, dar e plin de purtători de haine negre. Prin urmare eticheta nu aduce la ființă ci conținutul face toți banii. Dacă pe un borcan cu compot de mere scrie lapte de vacă, asta nu-i schimbă firea de compot.

Toate acestea nu se aplică doar la călugări. Este valabil pentru oricine spune adevărul răspicat, indiferent de urmări. Puteți înlocui peste tot mai sus “călugări“ cu “creștini“ și tot adevărat rămâne.

Serafim Pantea

 


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
2503

Durerea şi suferinţa sunt medicamentule esenţiale ale sufletului bolnav de păcat

Dintre adevărurile nezdruncinate ale experienţei, durerea şi suferinţa sunt medicamentul esenţial al sufletului bolnav de păcat, şi, în acelaşi timp, cel mai bun pedagog pentru înălţarea duhovnicească a sufletului căruia păcatul şi întunericul moral i-au urâţit frumuseţea prin deprinderile rele. Durerea este pomicultorul experimentat, care din măslinul sălbatic, din sufletul păcătos, altoieşte măslinul cel bun. […]

Articole postate de același autor
1792

Părintele Proclu: „Nu avem smerenie- nu avem nimic”

Am avut binecuvântarea de a-l întâlni pe Părintele Proclu pe 23 octombrie 2016, cu puţin timp înainte de a se muta la Cer. Am simţit nevoia să-i cer cuvânt de folos despre problemele cu care se confruntă astãzi Biserica. Părintele a răspuns aşa cum îl ştiam, echilibrat, smerit, fără sã  dea cu pietre în nimeni […]