Scriptura spune limpede: „Va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va uni cu femeia sa și vor fi amândoi un trup.” Acest cuvânt nu este o simplă afirmație poetică, ci o lege a vieții. La un moment dat, copilul devine adult, părăsește casa părintească și își întemeiază propria familie. Aceasta devine prioritatea sa.
Pentru un soț și o soție, legătura dintre ei este una aparte, mai profundă decât orice altă relație omenească. Nu înseamnă că dragostea și respectul față de părinți dispar, ci că ordinea priorităților se așază firesc. Familia nou formată are nevoie de unitate, de intimitate și de spațiu pentru a crește armonios. Cei mai în vârstă trebuie să înțeleagă că, deși copiii lor rămân fii și fiice iubitoare, acum sunt datori în primul rând să-și clădească propria căsnicie.
Rolul părinților nu este să conducă din umbră viața copiilor căsătoriți, ci să îi sprijine discret. Rugăciunea, încrederea și disponibilitatea de a ajuta la nevoie sunt mult mai valoroase decât intervențiile repetate. A întări temeliile casei copiilor înseamnă a-i susține cu iubire matură, nu a-i ține sub tutelă.
Atât părinții, cât și tinerii soți trebuie să țină minte că, prin căsătorie, doi devin un singur trup. Această unitate este temelia noii familii. Este firesc și sănătos ca soții să fie mai apropiați unul de celălalt decât de părinți. Așa se împlinește rânduiala firii și legea lăsată încă de la începuturile omenirii.
Sursa: România Ortodoxă
